Recitesc cu aceeaşi plăcere a 28-a carte a lui Philip Roth, Exit Ghost (Random House, 2007), tradusă între timp şi în franceză sub titlul Exit le fantôme (Gallimard, 2009). Fantoma? Personajul care iese din scenă în romanul lui Roth nu-i o fantomă, el este şi nu este un „ghost writer“, adică un „negru literar”, autorul real din spatele celui ce semnează o carte scrisă de altcineva. Philip Roth a imprimat termenului o ambiguitate intenţionat derutantă, aşa cum sunt şi identitatea, şi destinul lui Nathan Zuckerman, protagonistul primului dintre cele nouă romane narate de acest alter ego al lui Philip Roth şi intitulat chiar The Ghost Writer (publicat în 1979).
Ciclul pare acum închis definitiv, dar nu se ştie sigur: Philip Roth îşi mai ucisese sosia de vreo trei ori, dar atunci când a avut din nou nevoie de ea, a resuscitat-o printr-unul din trucurile de iluzionist în care excelează. |n Exit Ghost, Nathan Zuckerman nu moare, el este doar redus la tăcere şi trimis cumva la vatră, adică înapoi la ţară, unde îşi petrecuse cei 11 ani anteriori într-un fel de recluziune autoimpusă (similară cu aceea a lui Philip Roth). |ntr-un interviu acordat revistei „Der Spiegel“ acesta afirma, în 2008, că Zuckerman şi-a pierdut vlaga, viaţa se depărtează de el şi că despărţirea este, de data asta, definitivă. Oare?
Diminuat fizic, impotent şi incontinent de când fusese operat de cancer de prostată, dar mai ales speriat că începe să devină şi incoerent în ceea ce scrie, dezorientat de schimbările în modul de viaţă al newyorkezilor, profund dezamăgit de realegerea lui George W. Bush în 2004 şi dându-şi seama că a pierdut orice şansă de a avea o relaţie amoroasă cu o femeie tânără, Zuckerman renunţă la ideea de a se reintegra într-un flux cu care nu se mai simte compatibil şi se retrage pentru totdeauna. Nici vorbă însă de aşa ceva în cazul lui Philip Rot
