Republica Moldova trebuie sa aleaga intre granitele ei actuale si integrarea europeana, afirma analistul politic Fiodor Lukiankov, redactor sef al revistei "Rusia in politica globala", intr-un comentariu pentru cotidianul Kommersant. In cazul ultimei optiuni, soarta teritoriilor din stanga Nistrului va deveni o durere de cap exclusiv a Rusiei, crede analistul rus.
Dupa ce in prima jumatate a anilor '90 conflictele etnice din Moldova si din alte foste republici sovietice 'au fost inghetate', procesul de reglementare s-a transformat intr-o rutina diplomatica. In practica, toata lumea era multumita de acest status-quo, noteaza el.
Tarile care s-au confruntat cu fenomenul separatismului au construit bazele propriei statalitati. Proclamandu-si independenta, fostele provincii au supravietuit bazandu-se pe cartuse externe. Rusia a pastrat un instrument de presiune asupra vecinilor, iar Europa si SUA au fost multumite ca nu este razboi.
In final, toata lumea a ajuns la concluzia ca este mai bine ca echilibrul creat sa nu fie distrus. Dar, ulterior, noile state independente s-au stabilizat si au dorit stabilitate. La randul ei, Rusia s-a gandit sa-si refaca pozitiile. Iar Occidentul a inceput sa priveasca mai atent la spatiul postsovietic.
Concurenta s-a acutizat, dar toata lumea a continuat sa solicite celuilalt sa nu distruga starea de lucruri existenta, fie si formal.
In vara lui 2008, razboiul caucazian a deschis o noua etapa, ale carei premise au fost create anterior odata cu recunoasterea provinciei Kosovo.
Prioritatea actualei puteri de la Chisinau este integrarea europeana, iar Moldova este unica tara care are, cel putin teoretic, doua variante de realizare a dezideratului sau: integrarea ca stat separat sau prin unirea cu Romania, ca natiune reunificata. Dar, in ambele cazuri, problema transnistre
