Cei 828 de metri înălțime ai clădirii Burj Khalifa (fostă Burj Dubai), inaugurată la începutul acestui an, reprezintă imaginea perfectă a prostiei umane care se ridică până în cer.

Am citit, ușor amuzat (și ușor costernat), comentariile care glorifică ”geniul” arhitecților și a celor care au realizat construcția. Se cuvine însă a face niște delimitări în privința acestei ”genialități” umane. Inventarea dinamitei de către Nobel a fost genială. Nu și folosirea dinamitei în fabricarea armelor. Relația lui Einstein referitoare la fisiunea nucleară e, la rându-i, genială. Nu și utilizarea ei în producerea bombei atomice. Și exemplele ar putea continua.

Experimentul Dubai, cu tot ce presupune el (de la construirea insulelor artificiale și până la aceste turnuri megalomanice), e povestea cea mai semnificativă pentru lumea contemporană, prin care se ilustrează modul de transformare a descoperirilor științei în aberații de proporții mondiale.

În primă fază, insulele ”palmier” și clădirile cu sute de etaje pot lua ochii și pot declanșa exclamații de admirație. Când te gândești însă la scopurile lor, admirația dispare. ”Palmierii” și Burj Khalifa nu au fost construite dintr-o necesitate – pentru a rezolva (să zicem) problema suprapopulării unui teritoriu (care ar implica o dezvoltare pe verticală sau în mare/ocean) ori pentru a reduce costurile energetice. Dimpotrivă, insulele artificiale și monștrii de oțel și sticlă presupun costuri de întreținere uriașe (dincolo de dezastrul ecologic cauzat de realizarea acestor proiecte).

Singura finalitate ale acestor aberații e să-i adune la un loc și să le ia banii tuturor fraierilor de pe această planetă. Iar aici se cuvine o paranteză.

Foto: mindbomb.ro Despre circuitul fraierilor în natură

Pentru unii a fi stilat și rafinat înseamnă să fii fraier. A fi rafinat, în ziua de azi înseamnă să plăteș