Degerăturile afectează mai ales extremităţile (degetele de la mâini şi picioare), nasul, urechile, faţa, dar şi alte zone ale corpului. Iniţial, leziunile afectează pielea şi ţesutul subcutanat, dar se pot extinde în profunzime la tendoane, articulaţii, muşchi.

SIMPTOME

La început, zona este roşie, umflată, sensibilă. Dacă se continuă expunerea la frig, ea devine palidă, rece, dură, total lipsită de sensibilitate. După patru-şase ore se formează vezicule cu lichid clar, care denotă o afectare superficială, sau sangvinolent, care indică o afectare mai profundă. Dacă leziunile sunt şi mai adânci, se formează zone dure, închise la culoare, de cangrenă, care marchează o devitalizare a ţesuturilor. Chiar după rezolvarea episodului respectiv, din cauza afectării vasculare şi nervoase, se înregistrează simptome reziduale: sensibilitate la rece, transpiraţie excesivă, amorţeală, furnicături, durere, întârzieri în creşterea unghiilor. În cazul unor expuneri cronice la frig, zona respectivă devine roşie şi tumefiată, cu senzaţia de durere şi prurit.

TRATAMENT

Primul pas constă în scoaterea bolnavului din zona hipotermică şi încălzirea lui. Pentru zonele afectate nu se recomandă aplicarea de căldură uscată (foc, pături electrice), din cauza lipsei de sensibilitate locală, putându-se ajunge uşor la arsuri. Bolnavul va evita mersul, care traumatizează şi mai mult ţesuturile, fiind transportat de colegi sau salvatori. Reîncălzirea nu se face decât dacă nu mai există pericolul ca porţiunile respective să reîngheţe, altfel procesul e foarte nociv pentru ţesuturi. Dacă nu există această posibilitate, zona se usucă delicat, se acoperă cu material steril şi se înveleşte. Reîncălzirea se face în apă caldă, la temperatura de 40 de grade Celsius, timp de 15-30 de minute. Nu se freacă, nu se masează zona, pentru că ţesuturile sunt foarte fragile. La reîncă