● Michel de Montaigne, Vivre à propos, Flammarion, Paris, 2009.
Pe Montaigne l-am descoperit prin intermediul lui Alexandru Paleologu. Pentru că aproape orice rînd scris de Paleologu mă fermeca, în momentul în care am sesizat reverenţa afectuoasă şi fidelitatea cu care Conu Alecu se raporta la Montaigne, am decis să urc pe firul apei. Ca întotdeauna cînd am vrut să văd pe cine admiră oamenii pe care îi admir, şi de data aceasta am fost răsplătită. Răsplata a fost dublă. Mai întîi m-am simţit mai aproape de Paleologu, mai acasă în salonul paginilor sale şi apoi, fără să-mi dau seama cum, Montaigne a devenit unul dintre cei trei, poate patru, autori instalaţi definitiv la temelia fiinţei mele interioare.Tălmăcit de Mariella Seulescu, Montaigne apare cititorului român cu un discurs fluid, lipsit de dificultăţi deosebite. Cu toate pierderile asumate, traducerea aduce în prezent un text scris cu mai bine de 400 de ani în urmă. Pentru cel ce vrea să citească textul în original, franceza secolului al XVI-lea este însă departe de a fi perfect accesibilă. Deliciile descifrării integrale par rezervate doar celor specializaţi în franceza veche.
Pentru a evita să citesc Montaigne pe ghicite, am apelat la volumul „mis en français moderne“, îngrijit de Claude Pinganaud. Aceasta este cea mai răspîndită dintre ediţiile care îşi propun să prezinte cititorilor de astăzi un text inteligibil, în ortografia actuală, cu mici ajustări gramaticale, „întinerit“ şi prin înlocuirea arhaismelor sau prin adăugarea între croşete a echivalentului modern pentru cuvintele sau expresiile ieşite din uz. Astfel, textul propus rămîne cît mai fidel cu putinţă variantei originale, dar în acelaşi timp devine lizibil pentru cititorul de azi. Lectura nu poate fi rapidă şi presupune reveniri, însă această înaintare lentă nu mi s-a părut un inconvenient, dimpotrivă, un mijloc de a crea un spaţiu
