Zilele trecute un apropiat mi-a relatat o intamplare semnificativa. Un tanar cuplu intentiona sa faca nunta, din motive administrative, taman in postul Pastelui. Cum oamenii erau romani dintr-aceia care se declara crestini, dar merg la biserica din an in Pasti, au apelat la expertiza unui preot care le-a spus asa: dragii mei, nu se fac nunti in aceasta perioada, dar puteti rezolva problema – mergeti la episcop, faceti "o donatie" si primiti dezlegare. Cu alte cuvinte, urma sa-si cumpere exceptia de la regula.

Aceste exceptii se numesc in limbajul crestin ortodox "pogoraminte", numai ca nu se obtin pe bani, ci – se spune in nenumarate scrieri teologice de mare frumusete – sunt expresii ale milei si dragostei lui Dumnezeu transmise printr-un ierarh sau preot. Exemplu: esti bolnav si nu poti tine post – in mod evident "primesti dezlegare", cu alte cuvinte esti iertat de la asprimea unei asceze de care corpul tau nu este capabil. Instrumentul acesta numit pogoramant are o intreaga istorie in crestinismul rasaritean. Problema este ca pogoramantul isi pierde profundele sensuri duhovnicesti, spirituale, in clipa in care este acordat din motive politice sau financiare. si se petrece adesea chiar in zilele noastre. Vin iarasi cu un exemplu, asemanator: in general, nu se fac slujbe de cununie in bisericile unor manastiri vechi macar din ratiuni care tin de protectia monumentelor istorice. Cu toate acestea, periodic, cu dezlegare de la ierarh, te pomenesti cu nunti unde te-astepti mai putin. Presiunea autoritatilor politice isi spune cuvantul. Alteori este vorba pur si simplu de spaga data episcopului. Este binecunoscut exemplul "incoronarii" unui asa-numit rege, eveniment petrecut tocmai la Manastirea Curtea de Arges. Explicatiile date atunci au fost penibile balbe, ierarhul locului facandu-se ca ploua si dand vina pe preoti – inca o pata greu de sters de pe imagin