- Cultural - nr. 465 / 22 Ianuarie, 2010 Stapanind bine tehnica versului clasic, dovada indubitabila a unui iubitor si cititor fervent al poeziei, Ioan Torpan, despre care, in prefata la cartea lui, intitulata "Ganduri pentru Eutherpe", poetul Razvan Ducan scrie: "O surpriza placuta o constituie o carte noua de-a domniei sale, de data aceasta de versuri, rezultat al altor mistuiri interioare. Cand nu cerceteaza viata satelor de romani (n.n. _ a publicat cartile "Folclor de pe Valea Muresului", "Glasul pamantului stramosesc", iar impreuna cu Ilie S. Frandas "Pe Mures si pe Gurghiu"), de la baza Calimanilor, Ioan Torpan viseaza frumos". Ioan Torpan viseaza, intr-adevar, frumos, plecand, inainte de toate, de la acea sfanta credinta in cuvant, in acel cuvant al inceputului, depunand, intr-o perspectiva culturala viitoare, acea marturie a locului sfintit de om cu insemnata straduinta a eului: "Sunt lujerul fraged ce creste/Din tufa batranului crin/si floarea ce dulce zambeste/spre cerul albastru, senin.//Si campul cu florile-mi pare,/si noaptea muiata in cant,/si soarele-n zori cand rasare,/si luna senina, ca sunt." ("Tinerete"). Departe de certurile literare ale zilelor noastre, cultivand un fel de lirism elegiac, in acel nucleu local stabilit de buna-voie, in linistea locurilor calme, Ioan Torpan este mai degraba preocupat de fructificarea unor esente, grijuliu spre acea privire in interiorul fiintei ca "prelungire a unei prezente". Dupa preocuparile lui de folclor, versul constituie o repliere in poezie, patria fiind substanta impartasita de viata lui: "Tu, patrie, vatra strabuna/Si leaganul doinei in soapta,/Un vultur tu porti in cununa/Si crucea credintei cea dreapta.//Tu stanca din munte intinde/Spre razele calde de soare/Si cerul in brate-l cuprinde/Si-l leaga de brau c-o cicoare.//In joc zurgalaii sa sune/Si fluturii sa joace-n campii,/Aduna bujorii din lume/Si