Un dispozitiv electronic ataşat de corp, numit de inventatorii lui „pancreas artificial", ar putea revoluţiona tratamentul diabeticilor dependenţi de insulină. El poate suplini cu succes funcţia acestui organ. Deocamdată, se află în fază de testare.
Crearea pancreasului artificial a fost anunţată la sfârşitul anului 2005, iar de atunci a trecut prin nenumărate teste care, potrivit inventatorilor lui, dar şi altor oameni de ştiinţă, sunt foarte promiţătoare.
Un senzor, un minicomputer şi o pompă de insulină
Pancreasul artificial este alcătuit dintr-un senzor plasat sub piele, care monitorizează în mod continuu nivelul glicemiei. Acesta transmite datele obţinute unui minicomputer de mărimea unui card de credit, care se poartă la curea. Cu ajutorul unui program special, acesta evaluează informaţiile primite şi calculează în funcţie de ele necesarul de insulină al corpului.
La dispozitiv este conectată o pompă de insulină, cu un diametru de aproximativ şapte centimetri, care se implantează sub piele, în zona abdomenului. Ea comunică cu minicomputerul şi administrează doza de insulină calculată de acesta, exact ca un pancreas natural.
Datele privind nivelul glucozei în sânge sunt transmise computerului la fiecare sfert de oră, inclusiv în timpul somnului. Senzorul care măsoară nivelul glucozei şi pompa de administrare a insulinei există deja de ceva vreme. Ceea ce lipsea însă până acum era algoritmul de comunicare între cele două.
Pancreasul artificial ar putea ajunge la bolnavii insulinodependenţi în doi ani, după finalizarea testelor clinice.
Previne complicaţiile specifice diabetului
Diabetul de tip 1, insulinodependent, necesită măsurarea permanentă a nivelului sanguin al glucozei şi administrarea periodică a unor doze variabile de insulină, în funcţie de necesităţile organismului. Această sarcină se dovedeşte deseori di