Mi-a luat o jumatate de ora sa-i gasesc cartile, rascolind abia jumatate de metru de biblioteca…
In aceasta duminica de ianuarie (17.01.2010), mi s-au intamplat multe lucruri stranii. Dupa ce am gasit cu greu cele doua volume de poezie ("Gramatica mortii", 1995; "El-Roi", 1997 - sunt mandru ca la aparitia acesteia am contribuit si eu), i-am cautat cele doua CD-uri pe care le aveam: "Mai sunt pentru ca el ma este" si "Asa am trait" (ambele, 2005). La fel ca in cazul cartilor, am scormonit amarnic intr-un maldar de plastice urlatoare, pentru a da de ele sub niste compilatii de discoteca absolut aberante. In fine, am vrut sa le ascult, dar CD-urile au refuzat sa porneasca. Am incercat sa-l ascult pe Gusti pe YouTube, dar primul cantec era… mut. Primul site pe care am intrat, gazduind blogul lui Horia Garbea, s-a blocat dupa ce am citit comunicatul despre Gusti…
Cu marii mei prieteni, am fost macar o data la pescuit. Cu Gusti, am fost de multe zeci de ori, in unele sezoane aproape in fiecare weekend. Am fost, la inceput, cu un faimos Trabant, apoi, de cele mai multe ori, cu un Cielo. De obicei, mergeam in lacurile din Baragan, dar am ajuns si in Delta (nu am cum sa uit teribila traversare, noaptea, a unei Dunari care ni se parea ostila, intr-o barca, destul de amarata, de lipovean si inca de lipovean octogenar, convins ca mujdeiul trebuie frecat crancen cu manerul de lemn al cutitului, pana cand devine o maioneza iute incalificabila, dar la fel de convins ca Andreea Marin era cea mai frumoasa femeie din lume). Am fost impreuna la pescuit, de regula, vara, dar ni s-a intamplat sa dam si la copca, inainte de Craciun. De departe, o experienta fabuloasa a fost cea de la Strachina, prin 1997. Aranjasem, prin intermediul bancherului Gigi Carniciu (ulterior, zice-se, incarcerat, dar ce om de isprava!), o partida in lacul de langa Tandarei. Eu, impreuna cu H
