Intr-o noapte de vara a anului 1848, trei barbati isi luau ramas-bun cu imbratisari scurte si cuvinte putine, spuse in soapta. Erau Gheorghe Bibescu, domnitorul Tarii Românesti, C. A. Rosetti, incondeiat ca "dusman" de contemporani si un ghid care trebuia sa scoata familia domnitoare din tara pe carari numai de el stiute, pictorul Carol Szathmari, calator neobosit, doldora de secrete si care o iubea in taina pe Doamna.
Inainte de a urca in trasura, Voda l-a avertizat pe Rosetti: "Peste trei zile vor veni rusii". Aceste cuvinte incheiau o domnie si prefatau un exil. La Paris, unde s-au stabilit aproape toti membrii numeroasei familii Bibescu, destinul s-a hotarât sa se imblânzeasca, desferecând portile interzise ale aristocratiei franceze. George Bibescu, fiul Domnitorului, s-a casatorit cu Valentine de Riquet, contesa de Caraman-Chimay, fiica doamnei Cellapra, care, la rândul ei, era fiica naturala a lui Napoleon Bonaparte. Un alt fiu, Nicolae, a luat in casatorie pe stranepoata maresalului Ney. Si exemplele pot continua… Franta glorioasa isi improspata sângele albastru cu sânge românesc.
Primul vlastar al acestui fenomen a fost George Valentin Bibescu, fiul lui George si al Valentinei de Riquet, nascut in anul l880. A mostenit de la mama cutezanta si spiritul de aventura bonapartist, iar de la tata nobletea sufleteasca, simpatia pentru Masonerie si pasiunea pentru istorie. I-a placut sa fie in primele rânduri, când nu era cu putinta sa fie primul. Avea brevetul international de pilot-aviator cu numarul 20, deci era cel de-al douazecelea aviator din lume, obtinut la Scoala de pilotaj din Paris condusa de Louis Bleriot. Mai inainte insa cochetase cu viata de marinar: "Am fost marinar la originile mele si mi-am facut un crez din calatorii, ca apoi pasiunea vietii mele sa fie zborul". De asemenea, s-a numarat printre primii automobilisti europ
