Face atletism de aproximativ 30 ani, dintre care 28 la profesionişti, fiind recordmanul Balcanic la categoria master (peste 35 ani) încă din anul 2003S-a apucat de altletism în anul 1981, ca mai apoi să fie legitimat, în 1982, la C.S.U. Dunărea Galaţi.
A practicat şi alte sporturi înainte de atletism, cum ar fi baschet sau handbal, dar calităţile şi fizicul specifice atleţilor l-au determinat să continuie în această direcţie. Rezultatele nu au întârziat să apară şi a obţinut titlul de Campion Naţional la Crosul Tineretului, aşa cum era numit în acea vreme, chiar după un an de pregătire. În anul 1983 a participat la prima Balcaniadă din viaţa sa, la Ankara, unde a obţinut locul trei cu echipa.
„La competiţii, la amatori, câştigam mereu şi asta m-a determinat să continui. Erau Crosurile Tineretului, aşa se numeau pe vremea aia. În 1983 a apărut primul rezultat bun, ca sportiv şi ca reprezentant al Galaţiului, calificarea pentru Balcaniada de la Ankara. A fost prima Balcaniadă la care am participat, de unde m-am întors acasă cu locul trei, pe echipe”, a spus Marius Nicoară.
De la extaz la agonie
După acel episod fericit, de la Balcaniada din 1983, a urmat o perioadă în care medaliile au curs. Tot în acel an, a obţinut trei medalii de bronz la Campionatele Balcanice de Pistă şi alte două medalii balcanice, cu echipa. Mai târziu, în anul 1985, a avut cel mai bun timp la proba de 3.000 de metri, la Balcaniadă. În acelaşi timp, se mândreşte că în anul 1984 a fost partenerul de antrenament, al Fiţei Lovin, pentru Olimpiada de la Los Angeles, unde aceasta a obţinut singura medalie olimpică. Şi cum fericirea nu durează o veşnicie, în 1988 a fost nevoit să renunţe la competiţii, din cauza unor probleme de sănătate.
„Am avut o hepatită cronică. Mi-am revenit, nu am forţat, iar în 1997 am început iar performanţa, la master. Aceasta este categori
