Se vorbeşte tot mai mult, în ultimii ani, despre lipsa modelelor morale. La noi, fenomenul nu sperie pe nimeni, ba mai degrabă îi încântă pe aceia care nu au fost şi este exclus să devină, vreodată, modele de înaltă moralitate. În limitarea lor, unii afirmă că a fi moral nu mai e "la modă", în epoca globalizării. De altfel, nici sintagma nu prea se mai foloseşte decât în studii sociologice. Ceea ce nu înseamnă că omenirea a regresat strict sub acest aspect, ci se află în continuă criză a valorilor morale, culturale, spirituale. Cel puţin, la noi, se vede fără prea mare efort...vizual. Tot sociologii ne amintesc faptul că omenirea nu a fost şi nu va putea fi scutită de "crize", iar alterarea modelului moral este un simptom al crizei modernităţii. Cu alte cuvinte, este o bulversare firească şi un amestec din cele mai..."inspirate", dacă se poate spune aşa. La adăpostul lui, se dau în spectacol tocmai indivizii care ar trebui să reprezinte, prin însăşi funcţia pe care o ocupă - în stat sau în fruntea unei instituţii importante -, un reper etic. Pe scurt, dispariţia inşilor morali ar fi marcat primele găuri negre ale societăţilor postmoderne.

Dacă ţinem cont însă de consideraţiile lui Cioran, şi anume: "Nu suntem mai conştienţi decât lumea greco-romană, Renaşterea sau secolul al XVIII-lea; fiecare epocă este perfectă în sine - şi pieritoare", putem accepta mult mai lejer realitatea, adică faptul că toate aceste tipuri de criză pe care le resimţim, ni se potrivesc mănuşă, iar, în plus, morala este perimată, deoarece progresul tehnic şi ştiinţific are la îndemână toate ingredientele care ne-ar putea furniza încântarea sufletească. Orice se poate substitui în vremurile moderne! La o adică, se poate şterge cu buretele chiar excelenţa înălţimii sufleteşti, dacă este în ...dezacord cu timpurile şi cu modele. Şi, să fim liniştiţi, fiindcă niciun potentat contemporan n