Filmul este o salată în care găseşti de toate, Cameron a mestecat toate clişeele şi le scuipă ca un şaman în faţa audienţei mesmerizate de efecte, culori şi sunete, scoţând din joben iepurele clasic, mai puţin urechile ascuţite de naviit. Aici nu mai contează de mult conţinutul, ci ambalajul, iar ambalajul 3D îţi ia ochii cu toată acea floră exotică, fluorescentă, făcută parcă din anemone de mare şi corali care împânzeşte Jungla naviită, cu ceva din feeriile ruse ale lui Vrubel. Fără toate aceste efecte, scenariul este de o sărăcie tristă, un prefabricat hollywoodian, fără nici cea mai mică dorinţă de a explora, de a individualiza un personaj în afara reţetei care-i pune cuvintele potrivite în gură. În povestea cu dragonii recunoaştem bucăţi din Eragon (2006) al lui Stefen Frangmeier, cu roboţii monstruoşi acţionaţi din cockpit-ul strâmt este invocat Matrixul şi nu numai, colonelul Quaritch (Stephem Lang) poate fi oricare dintre militarii furioşi decişi să inventeze un război pentru a avea de lucru, cu Dr. Grace Augustine (Seagourney Weaver) avem în minte seria Alien, deşi doctorul are intenţii pacifist-ecologiste aici, cu copacii vii ne amintim de Enţii din Stăpânul inelelor etc.

Ca şi în Matrix cu Neo – aici Neo se numeşte Jake Sully (Sam Worthington) - suntem conectaţi la o serie de lumi alternative, Heroic Phantasy, Feerii exotice, Supertehnologii, etc. după cum dictează matricea. {i aici, ca şi în Stăpânul inelelor, lupta se dă între o societate industrializată, unde tehnologicul a ucis Natura şi populaţia navi trăind desculţă în armonie rousseauistă cu Natura de pe planeta Pandora. Dacă vă amintiţi, hobiţii trăiau din grădinărit într-un fel de paradis-falansterial, iar orcii clădeau de zor o societate protoindustrială, a urgiilor metalurgice, cu coşurile fabricilor scoţând fum negru pe nări în zgomot de ciocane. Acelaşi lucru avem şi aici, ind