Acum trei ani şi jumătate, mă aflam în vizită în Alaska, la ziarul Anchorage Daily News, într-o întîlnire cu şeful Departamentului Interactiv. Anchorage Daily News face parte din reţeaua McClatchy Company, o reţea cu publicaţii în special pentru zonele metropolitane, care funcţionează din 1857. 150 de ani mai tîrziu, McClatchy a vîndut unele titluri, a păstrat altele. The New York Times o numeşte „o companie hibrid“, care şi-a dezvoltat servicii de publicitate şi site-uri, investind şi în site-uri de job-uri (Career Builder), de anunţuri auto (cars.com) sau de închirieri (appartments.com).

Informaţia

În Alaska, regiune atît de deosebită de restul Americii şi chiar al lumii, oamenii ţinutului regretă că specificul local suferă din pricina „reţetelor“ aduse de lanţurile corporatiste. Pe de altă parte, o companie locală de presă ar trăi foarte greu independent, date fiind costurile mari, resursele insuficiente de publicitate şi concurenţa cu marile grupuri media. Sînt lucruri bine cunoscute, aşa cum ştiut e că fenomenul globalizării a adus beneficiul calităţii şi al standardelor profesionale în multe zone în care informaţia era deficitară.

În timp, din dorinţa de expansiune rapidă, reţelele globale par să-şi fi pierdut apetitul pentru investiţia în calitate şi preferă să reducă la maximum costurile. Producţiile originale, realizate pe teren, fotoreportajele de profunzime, de interes pentru comunitate, sînt înlocuite tot mai mult cu ştiri şi imagini de agenţie, ziarele se uniformizează şi se distanţează de cititori. O altă pedală ieftină e latura senzaţionalistă, este exploatat tot ceea ce iese din comun, fie prin exagerări tabloide locale, fie prin „importul“ de astfel de ştiri, via reţea. Importul devine astfel şi mai simplu pentru că o pisică în tur de mapamond este o ştire uşor de vîndut, se pare, cîtă vreme o difuzează şi marile televiziuni de la