N-o sa apuce nimeni sa-l vada pe Emil Boc desfasurandu-si picturile si lemnele cioplite din casa in fata presei, ca sa priceapa procurorii anticoruptie ca nu i-a cumparat nimeni termopane pentru a numi pe cineva la regia autonoma a sosetelor de lana. Actualul premier a invatat altfel de-acasa, pentru el povestea cu "nu da cinstea pe rusine" are continut.
Dar daca nu-si face obiceiul sa priveasca pe unde calca, si mai ales sa auda pe unde mai caraie unii, partidul domniei sale va avea un destin asemanator cu al PSD. N-as putea sa descriu exact viitorul, ca nu-s Manolea (nici nu se putea sa-l cheme pe asta normal), dar am in minte niste coordonate.
Pedelistii, cei cativa despre care Sever Voinescu afirma ca iau singuri decizii, le aduc la cunostinta poporului intern cu aerul lui Moise intors de pe munte si nu tolereaza niciun pas in afara frontului, a facut deja greseala PSD din epoca lui Adrian Nastase: nemarginirea. Au tot, traiesc cu asta. Convietuiesc cu sentimentul ca, cel putin 5 ani, nu li se mai poate intampla nimic, minim sa le sparga cineva geamurile, maxim sa piarda urmatoarele alegeri.
Si asta sfredeleste ecranul. Pentru unii mai educati din prima, pentru altii, doar insistenti sa se informeze, in cele din urma. Dar categoric. Nu trebuie sa fii profesor universitar ca sa privesti spre televizor si sa realizezi ca exista doar cateva personaje care se promoveaza intre ele. Ca galeria se shimba rar, ca cea a pesedistilor pe vremuri, si sunt in stare sa marseze pe o idee cu nerusinare cu toate ca stiu ca adevarul este opusul acesteia.
Si oamenii pricep. Nu-i obligatoriu sa fii destept ca sa compari ceea ce auzi la televizor ("acesta este bugetul iesirii din criza", "criza se apropie de final", "creste productia", de pilda) cu realitatea din magazine, unde-ti suiera vantul prin buzunare. Si daca vede omul ca ceva n
