Am intrat în buticul mic cât o debara ca să cumpăr un cadou cu haz. Printre „căni de criză“, „tricouri de şef“ şi ceasuri al căror minutar se roteşte invers, îl văd desenând cu o mână şi cu cealaltă sprijinindu-şi barba nerasă. Rarele-i fire de păr au aceeaşi culoare cu tricoul lui alb şi împestriţat de o pată pe guler. Face un efort şi-mi zâmbeşte. Îmi dau seama cine este abia după ce recunosc, pe un afiş mare, caricatura care l-a făcut celebru în anii ’80: „Faceţi dragoste, nu ziduri!“ scrie sub imaginea unui Zid al Berlinului înroşit. Deşi desenele lui au câştigat zeci de premii internaţionale, puterea comunistă le-a interzis. Erau prea subversive. Tocmai de aceea caricaturistul şi-a vândut albumele, imediat după 1989, în mii de exemplare. Dar acum nu mai e la modă. Caricaturistul e astăzi pensionarul Mihai Stănescu şi se opreşte din desenat atunci când aude la radio informaţii despre îngheţarea pensiilor.

Până de curând, pensionarul Ilie Merce nu trebuia să asculte radioul pentru a afla noutăţi despre legea pensiilor. Fostul colonel de Securitate putea influenţa nemijlocit, din biroul său de parlamentar, veniturile colegilor săi de generaţie. În 2008, atunci când şi-a încheiat cariera de parlamentar, Ilie Merce avea o pensie de 25 de milioane de lei vechi pe lună, ca urmare a activităţilor sale informative, sumă dublată prin adăugarea pensiei de parlamentar. Astăzi, pensionarul Ilie Merce câştigă de cinci ori mai mult decât unul dintre bunii mei prieteni care lucrează încă în România: un tânăr chirurg aflat în ultimul an de rezidenţiat. Comentariul tânărului medic la aflarea sumei încasate de fostul securist, astăzi pensionat: „Mda... Păi dacă a fost harnic şi a muncit...“.

Hărnicia responsabililor din aparatul represiv al Securităţii şi a foştilor demnitari comunişti de rang înalt este răsplătită de două decenii cu vârf şi îndesat de un stat român, ca