Continuarea scrisorii din nr. trecut:

„…Am intrat în rîndurile unui grup de tineri ortodocşi care trăiesc, învaţă şi se comportă în lumina Sfintelor Scripturi, avînd totodată prin Internet legături cu tineri creştini din Bulgaria, Serbia şi Grecia. În aceste două luni am călătorit cu ei şi prin Europa, înfrăţindu-ne cu catolici şi protestanţi la fel de dornici ca noi să lucreze şi să gîndească spre pacea şi mîntuirea sufletelor noastre. Săptămîna trecută am fost în ţările scandinave şi am ajuns la Reykjavik. L-am întîlnit acolo pe fiul dvs., aşa precum m-am rugat de cînd am aflat că vom petrece o zi acolo; l-am căutat şi l-am găsit repede la magazinul acela de care ştiam din scrisorile dvs. Tatăl Grunnei a murit, şi el împreună cu ea ţin încă magazinul în speranţa că nenorocita asta de criză va trece. Cred că o fac din fidelitate faţă de cel dus. M-a primit fără să fie uimit de straiele şi înfăţişarea mea, ceea ce m-a bucurat la gîndul că şi el m-a aşteptat. E neschimbat, poate fără farmecul de acasă, dar parcă mai solid sufleteşte. Nu ne-am referit la ce a fost, nu ne-am învinovăţit cu nimic, doar cînd i-am spus de moartea tatei, fără să-i spun amănunţit cum şi de ce, doar că ea mi-a schimbat viaţa, discuţia noastră a luat o altă turnură şi am ajuns la dvs. Nu mă aşteptam. Pe scurt: mi-a încredinţat că nu vrea să vă vadă pînă nu reveniţi la numele cu care v-aţi născut. E hotărîrea lui după ce v-a citit încă o dată toate nuvelele intitulate Supravieţuiri. Nu mi-a dat explicaţii, nici eu nu i-am cerut; a ţinut să-mi spună că mă lasă să vă comunic asta, dar să nu cumva să înţelegeţi că nu vă respectă şi nu vă iubeşte. În acest sens, m-a rugat să vă înştiinţez că la ora actuală, el vă împlineşte o dorinţă expusă de mult, într-o carte de-a dvs.: el urmează un curs de fizionomişti pentru viitorul cazinou care se construieşte acum lîngă Reykjavik, accesibil doar