Un (fel de) ştire la o televiziune prezenta cam aşa subiectul „taxei pe fast food“, despre care se vorbeşte de cîteva zile: reporterul se plimba printr-un supermarket, lua din raft un produs (hamburger, hot dog etc.) şi întreba dacă e sănătos; urma un cadru cu dl dr. Adrian Streinu-Cercel spunînd „nu prea“, „mai puţin“, „nu“. Şi tot aşa pentru mai multe produse susceptibile de a fi taxate, conform iniţiativei Ministerului Sănătăţii.Ştiu, sînt la modă ştirile „jucate“, „dramatizate“, rostite cu intonaţie „convingătoare“ şi cu o mimică aferentă – căci altfel nu mai stă poporu’ cu ochii în ecran şi scade audienţa. Dar din această jucărie simpatică unii telespectatori puteau pricepe aşa: că se pune o taxă pe nişte produse considerate nesănătoase şi, pentru a afla care sînt acelea, e întrebat cineva care se pricepe. Din ce s-a „dezbătut“ pe la televizor şi prin ziare, cam tot asta era ideea: că va elabora cineva o listă cu aceste produse. Cine? Pe ce criterii? Asta era mai greu de înţeles. În plus, unora le-a venit foarte uşor (nărav tipic pe la noi) să-şi dea cu părerea în mod radical: „o prostie“, „o aberaţie“, „aşa ceva nu s-a mai văzut în Europa“ etc.

Chestiunea, totuşi, se mai vede pe ici, pe colo, prin unele părţi ale Europei chiar în aceste zile. Pe www.eurotopics. net (o „revistă a presei europene“), erau deunăzi rezumate trei articole din La Vanguardia (Spania), Politiken (Danemarca) şi Adevărul (România) despre alimentele „nesănătoase“ şi măsurile luate în diverse ţări pentru a limita sau descuraja consumul lor. Austria şi Danemarca au adoptat legi care limitează la 2% concentraţia de grăsimi nesaturate în alimente. Măsuri asemănătoare propune şi guvernul spaniol, iar La Vanguardia îl susţine: „În ţările dezvoltate, accesul la hrana sănătoasă e legată de venituri, dar şi de nivelul de educaţie al oamenilor şi de sănătatea lor. De aceea, o lege care să