Pasiunea pentru pictură şi sculptură câştigă teren în faţa problemelor care-i aglomerează viaţa zi de zi.

Monica a ajuns să „simpatizeze arta” şi totodată să picteze încă din copilărie datorită tatălui ei care sculpta în timpul liber, realizând statui de voievozi pentru greci, o coloană a infinitului din lemn pentru irakieni, şi multe alte lucrări din piatră, marmură şi os.

A fost un pas destul de mic, de la plăcerea de a vedea la dorinţa de a crea, de a-şi expune propriile idei şi totodată de a-şi deschide sufletul. „Fiecare om care pictează are un secret: interiorul sufletului. Aceeaşi vază, acelaşi măr, aceeaşi masă pot fi văzute în zeci de feluri, de imagini, în funcţie de cel care pictează”, a spus Monica.

Timpul si arta

Deşi timpul reprezintă o piedică în „a da viaţă artei” şi nu numai, se pare că Monica reuşeşte să îmbine pasiunea cu activităţile zilnice, povesteşte ea. „Este greu să îmbini, zilnic, familia, casa, serviciul, grijile cotidiene şi apoi să mai ai răbdarea şi dispoziţia de a crea. Recunosc, uneori trece destul de mult timp până ce ajung să pictez, dar atunci când mă apuc, inspiraţia curge, mă regăsesc în faţa şevaletului şi puterea de a picta este instantanee. Sunt unele dintre cele mai plăcute momente, foarte dragi mie”, povesteşte tânăra.

Vara, pictează pe malul Mureşului cu colegii din „Cenaclul Andreescu” şi frecventează taberele de pictură ţinute pe Semenic, iar în cele din urmă se pare ca s-a apucat şi de sculptură. „Mai nou, m-am apucat şi de sculptură în memoria tatălui meu, care a fost un om deosebit”, a mărturisit Monica.

Lucrările făcute din suflet

Monica Lovas povesteşte că pictează pe pânză, dar şi în acuarelă. Pe lângă hârtie, mai pictează şi pe scoici, ouă de struţ, iar în creion, de obicei, desenează portrete. „Lucrările în ulei făcute pe pânză care reprezintă