O ignoranţă financiară istorică, câteva cifre nefericite şi bomba deja amorsată a tensiunii sociale fac reţeta ultimului faliment statal din Europa. Sursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Cu un deficit bugetar imens şi un guvern socialist obligat să se comporte precum unul ultra-liberal, Grecia este pusa faţă în faţă cu cea mai teribilă criză din ultimele două decenii. Cum au ajuns grecii aici este o întrebare care poate da frisoane României. Tragedia poate fi jucată, în curând, şi la Bucureşti. Cifrele sunt importante şi seci. Grecia are un deficit bugetar de aproape 13%, o rată a şomajului urcând cu paşi mari spre 20% şi un plan cât o speranţă firavă.

Cele 1000 de zile de patimi, scria săptămâna aceasta presa occidentală, referindu-se la planul guvernului de la Atena de a aduce actualul deficit sub pragul de 3%, până în 2012.

Pentru greci, asta înseamnă mai puţini bani în sistemul de asigurări sociale, mai puţini bani pentru sectorul public, tăierea subvenţiilor şi a investiţiilor în infrastructură. Criza globală care afectează de aproape doi ani de zile economiile mondiale are puţin de-a face cu situaţia dezastruoasă a Greciei.

Aici, recesiunea a muşcat mai blând, cifrele oficiale avansând o ipoteză paradoxală: Atena a pierdut doar un procent din produsul intern brut în 2009, în condiţiile în care Germania a cedat cinci procente, iar Romania a fost la minus opt, raportat la performanţa din 2008.

Întăriţi-vă statul!

Ceva ar trebui să ne dea de gândit, pentru că similitudinile sunt uluitoare. Ignoranţa financiară istorică a Greciei este agentul principal al tensiunii sociale şi politice prezente. Ea are câteva ramificaţii consistente. Unu – Grecia a cheltuit sume imen