Îmi povestea cineva zilele trecute că noi, românii, avem tendinţa să ne americanizăm. Într-adevăr, cred că respectiva avea dreptate. Pe zi ce trece parcă semănăm tot mai tare cu ei. Păcat însă că "metamorfoza" noastră are loc exact acolo unde nu trebuie: în tradiţii, cultură, limbă, nepăsarea oamenilor, chiar şi modalitatea rapidă de trecere a unei zile, care se reduce la plecatul şi ajunsul acasă.

Mi-ar fi plăcut ca românii să împrumute alte lucruri de la americani, care ar fi într-adevăr benefice şi care ar duce la o evoluţie a ţării noastre. Printre ele s-ar număra o mentalitate mult, mult mai deschisă şi învăţământul românesc, programa, concursuri, activităţi extraşcolare şi toate celelalte.

Nu înţeleg de ce nu am învăţat de la americani că este important să te implici în diverse proiecte, nu neapărat pentru că ţi-ar aduce o poză într-un ziar şi un carton colorat, ci mai degrabă pentru că te-ar "dezgheţa", te-ar face să te adaptezi mai uşor în grupuri, să socializezi şi ai învăţa diverse îndeletniciri care cu siguranţă ţi-ar folosi în viaţă? Noi de ce suntem mai mult cu teoria nu şi cu practica?

De ce suntem instruiţi să mergem la toate olimpiadele posibile şi imposibile, când ei ştiu că aşa nu e bine, că aşa nu reuşeşti, că aşa "pierzi totul pentru că vrei să ai totul", ca să-l citez pe Papini. Ei preferă să se axeze pe un anumit domeniu, să fie foarte buni acolo unde ştiu că se descurcă şi că sunt pasionaţi, lăsând loc altor persoane mai pricepute în celelalte domenii.

De ce programa unui elev român de clasa a IX-a "se reduce" la ce făceau părinţii acestuia într-a XII-a? De ce nouă ni se cer atât de multe la toate materiile şi mai presus de toate de ce la noi se sinucid atâţia că au luat un 7? Pentru că au fost educaţi de legea palmei şi a" dacă îmi iei 7 nu ai ce căuta acasă?" Consider că americanii nu pun atâta accent pe note.