Dupa dezastrul pierderii alegerilor prezidentiale, in PSD a venit vremea socotelilor.

Cine a gresit, cum si de ce, sunt intrebari la care conducerea inca in functiune va trebui sa raspunda. Intrebarile sunt inevitabile si normale. Orice partid serios si le pune dupa un eveniment electoral. Rezultatele alegerilor duc la reasezarea pozitiilor de forta din cadrul conducerii, la corectarea programelor, la reinterpretarea doctrinelor. Ca partid declarat de stanga, PSD-ul trebuie sa isi asume un asemenea proces in vederea relansarii. Ignorarea efectelor infrangerii, ascunderea sub pres a conflictelor interne, generate de aceasta, risca sa-l duca la repetarea dezastrului, ceea ce - dupa doua infrangeri succesive - ar putea declansa disolutia. Un partid masiv, cu structuri ferm ancorate in teritoriu, precum cel al "social-democratilor" romani, nu-si poate permite asa ceva. Iata de ce, la apropiatul Congres al PSD, actuala conducere - reprezentata de "tripleta" Geoana-Hrebenciuc-Vanghelie - ar trebui inlocuita obligatoriu. Care sunt argumentele pro sau contra si ce miscari se intrevad in PSD?

Mircea Geoana ar avea cel putin trei argumente pentru a sustine necesitatea pastrarii sale in functia de presedinte al partidului. Scorul extrem de strans obtinut la prezidentiale, echilibrul mentinut in formatiune de la propulsarea sa in fruntea ei si evitarea unei fracturari interne profunde, in situatia in care celelalte doua grupari concurente (reprezentate simbolic de A. Nastase si M. Mitrea) nu ar mai avea un "filtru" in conflictul dintre ele. Dar fiecare "argument" poate fi, la o privire atenta, demolat cu usurinta. Scorul "prezidentialelor" a fost realizat prin sprijinul disciplinat al electoratului PNL. Rezultatul realizat de propunerea prezidentiala de modificare a statutului Parlamentului la referendumul concomitent cu primul tur al alegerilor a indicat ca PSD