Bucureşteanul este atât de pasionat de ceea ce face încât uneori uită să mai plece din laborator. De 19 ani, de când lucrează la „Antipa“, a uitat deja câte animale a împăiat.

În nomenclatorul ocupaţiilor, meseria de taxidermist nu există, iar cursuri în urma cărora să primeşti o diplomă se găsesc foarte greu. Cei care sunt pasionaţi de împăierea animalelor învaţă de unde au norocul.

Radu a fost, însă, pasionat de mic, colecţiona diferite oase, iar când îi mureau papagalii încerca să îi împăieze. „Eram clasa a II-a când ai mei mi-au cumpărat un atlas biologic. Şi acum îl păstrez. Este tocit de cât de mult m-am uitat pe el“, povesteşte Radu.

Vecinii îi aduceau animale moarte

Când vecinii lui şi-au dat seama că este pasionat de acest domeniu au început să-i aducă diferite animale de talie mică pe care le găseau moarte prin păduri sau prin parcuri.

„Nu prea existau informaţii care să te înveţe tehnica detaliată a împăierii. Erau informaţii generale, ce se mai auzeau de la vânători“, îşi aminteşte Radu. Fiind foarte pasionat şi curios în ceea ce priveşte această tehnică, nu a vrut să renunţe, chiar dacă nu găsea cărţi din domeniu.

În clasa a XII-a, a reuşit să ia legătura cu taxidermistul care lucra pe atunci la muzeul „Grigore Antipa“. „Am încercat să intru la Facultatea de Medicină Veterinară, dar nu am reuşit. Atunci am decis să vin la «Antipa» să învăţ să împăiez“, spune el.

Cel mai mare animal împăiat, un urs polar

Primul animal pe care l-a împăiat la „Antipa“ a fost un liliac, iar cel mai mare a fost un urs polar, făcut în anul 2000 în Norvegia.

„Am stat 5 ani acolo la un muzeu care avea atelier. Am făcut cursuri, iar după 2 ani am primit diplomă. Acolo am avut ocazia să împăiez şi alte animale mai mari“, spune Radu. „Animalele mari se împăiază mai greu. Ai nevoie şi de ajutorul a