Nina este o doamna in puterea varstei, bine ticluita, comunicativa, bine educata.

Dar mai presus de toate, are o calitate pe care nu o gasesti la fiecine: iubeste animalele, toate vietuitoarele lasate de Domnul pe pamant. Are in gospodarie caini, pisici, papagali, gaini, curci, rate. Ducandu-se in padure, intr-o primavara, a gasit doi pui de uliu cazuti din cuib si parasiti de parinti. I-a luat acasa si i-a crescut, asigurandu-le conditii asemanatoare celor din padure. Puii s-au facut mari si se roteau in jurul casei. Deoarece alti ulii, salbatici, au rapit niste pui de gaina din sat, oamenii au dat vina pe Nina, cum ca ulii crescuti de ea le produc pagube in gospodarie. Nina n-a stat cu mainile in san si le-a dovedit ca nu este adevarat. Odata, ajungand in piata orasului Targu Jiu, Nina a observat cum pe la usa unui magazin se plimba un pui de cioara, care dupa informatiile primite fusese aruncat in piata de niste tineri. Nina l-a cerut la gestionara si l-a adus acasa, la tara. I-a facut cusca, l-a hranit, si fiindca semana mai mult a corb, l-a botezat Cori. Cori a crescut repede si s-a atasat de pasarile din curte, cel mai mult placandu-i de niste curcani albi. A si refuzat sa se mai culce in cusca lui, preferand gainile si curcanii. Cu timpul, Cori a invatat sa cotcodaceasca asemenea gainilor, sa cante ca un cocos si sa bolboroseasca asemenea unui curcan. Si-a insusit numele de Cori, si cand il striga Nina, venea planand pe umerii ei. Dar Nina a taiat curcanii. Suparat, a zburat in vecini, la o casa unde a gasit alte pasari albe. S-a asezat in mijlocul lor, le-a speriat la inceput, dar s-au impacat, auzindu-l cum cotcodaceste. Intr-o zi, corbul a zburat cam departe. Nina, intrand la mare grija, a plecat in cautarea lui. L-a gasit in mijlocul unor gaste albe. L-a strigat: "Cori, vino la mama", si Cori a venit. Cori da alarma cand se apropie un uliu de p