La 82 de ani, Iosif Pataki este ultimul descendent dintr-o familie de meşteri care au îmbrăcat, de-a lungul unui secol, caii maramureşenilor cu cele mai bune hamuri. Bătrânul primeşte şi acum comenzi din întregul judeţ.

Iosif Pataki nu a folosit niciodată o maşină de cusut piele, a lucrat peste 70 de ani doar cu propriile mâini. De la tatăl său, a moştenit două sule - instrumente absolut necesare în această meserie, un „căluţ" pe care şade meşterul în timp ce coase pielea, precum şi talent, răbdare şi pricepere în ceea ce face.

Tot ce se găseşte în atelierul meşterului se află într-o dezordine foarte organizată. „Numai eu ştiu ce unde pun. Nevastă-mea nu are voie să intre aici", povesteşte Pataki. Bătrânul îşi aminteşte că niciodată nu i-a plăcut munca câmpului. „Văzând cât eram de neîndemânatic la câmp, tata prefera să mă trimită în casă. Îmi dădea câte o bucată de piele de porc sau viţel şi îmi arăta cum trebuie să folosesc sula şi acele", mărturiseşte Iosif Pataki. De mic, l-a fascinat arta confecţionării de hamuri. „Iubeam şi animalele, în special caii. Toate s-au legat", adaugă meşterul.

Este veteranul curelarilor din Maramureş

Iosif Pataki deţine cea mai veche diplomă de meşter curelar din Maramureş. „Am intrat în branşa curelarilor la vârsta de 15 ani. Dar de cusut, ştiam deja să cos piele de la 12 ani", spune maramureşeanul.

Războiul i-a lăsat un gust amar: „Erau alte vremuri pe atunci. Ţin minte cât de urât s-au purtat ruşii cu noi. Pe urmă, am făcut armată timp de trei ani, la Canalul Dunăre - Marea Neagră". Bătrânul povesteşte despre vremurile de altădată şi se plânge de prezent, în timp ce coase un ham, în atelierul său. „Pe vremea lui Ceauşescu, trebuia să muncim noaptea, cu storurile trase şi la lumina lămpaşului. Dacă ne prindea Securitatea făcând hamuri, primeam amendă. Uneori, riscam să fim chiar î