Din timp în timp, apare în lumea noastră câte un tânăr cu o forţă intelectuală remarcabilă. Unii provin din familii de învăţători sau din familii de oameni cu carte. Alţii vin dintr-un sat modest, în care învăţătorul şi preotul au fost oamenii cu cea mai multă carte, dar care s-au ocupat de educarea copiilor, i-au selectat pe cei cu potenţial intelectual şi i-au îndrumat spre şcoli înalte. Uneori, părinţii acestor copii au înţeles repede că trebuie să facă eforturi financiare pentru a-i trimite la şcoli înalte. Alţii, poate mai săraci, au avut nevoie de insistenţa învăţătorului ca să-l suie pe copil în car şi să-l ducă până în cel mai apropiat oraş pentru a-l înscrie la liceu. Ştiu multe istorii de acest fel. Pe unii dintre oamenii care au parcurs acest drum i-am cunoscut. Pe alţii nu i-am cunoscut personal, dar i-am urmărit în presa vremii mele. Unul dintre aceştia a pornit dintr-un sat modest din Dolj, a învăţat la Craiova şi la Cluj, a muncit la Timişoara, iar apoi a mers la Bucureşti pentru a fi rector, pentru a fi ministru, pentru a deveni academician. Acest om s-a numit Ilie Murgulescu.

Spre culmile succesului

Ilie Murgulescu s-a născut pe 27 ianuarie 1902, în comuna Cornu, judeţul Dolj. După absolvirea şcolii primare din comuna natală urmează cursurile Gimnaziului „Fraţii Buzeşti“ şi Liceului „Carol I“ din Craiova. Cu mai multe ocazii, Ilie Murgulescu a evocat cu recunoştinţă modul în care învăţătorul din comună l-a convins pe tatăl său să-l trimită la Craiova, pentru a-şi continua studiile.

A urmat, între 1922 şi 1928, cursurile Facultăţii de Ştiinte a Universităţii româneşti „Regele Ferdinand I“ din Cluj. Această universitate fusese înfiinţată la 12 mai 1919, imediat după Marea Unire, şi s-a numit Universitatea „Daciei superioare“, iar apoi, din 1 februarie 1920, s-a numit Universitatea „Regele Ferdinand I“. Din 1926, fiind încă st