Heinrich Böll (1917-1985) primeşte al doilea Nobel literar pentru Germania, ţara pe care a radiografiat-o fără menajamente. Autorul a fost recompensat pentru scrierile sale, care au contribuit la o renaştere a culturii germane prin fineţea scriiturii şi prin reflectarea unei epoci.
Opera lui Heinrich Böll poate fi considerată un comentariu literar la istoria Germaniei secolului XX şi o critică a decăderii morale a unui popor care ar trebui să îşi asume trecutul. Prin nuvelele, romanele şi eseurile sale, scriitorul german a devenit o autoritate morală internaţional recunoscută pentru arta sa literară.
Mai citeşte şi:
Top 100 gânditori
Născut la Köln, pe Rin, în 1917, Heinrich este fiul lui Viktor Böll - sculptor şi ebenist - şi al soţiei acestuia, Maria. După terminarea gimnaziului şi a liceului în oraşul natal, intră în practică, timp ce un an, la un librar. În această perioadă, mărturiseşte scriitorul în autobiografia sa, „schiţează primele încercări literare, dă lecţii particulare şi citeşte foarte mult".
Libertatea aceasta nu va dura mult, căci un an mai târziu, în 1938, este luat, pentru o perioadă de şase luni, în serviciul naţional de muncă, instituit de guvernul nazist.
Marile speranţe
În 1939 începe să studieze germanistică şi filologie clasică, dar este nevoit să întrerupă pentru că este mobilizat şi trimis pe frontul sovietic. Va ajunge, ulterior, şi în România, Franţa şi Ungaria. La sfârşitul războiului, este luat prizonier de către armata americană, dar va fi eliberat.
În decembrie 1945, se mută împreună cu familia într-o casă la ţară, în vecinătatea oraşului Köln. Se căsătorise, în 1942, cu prietena sa din copilărie - Anne Marie Cech - o profesoară despre care scriitorul va spune că „a fost de neînlocuit, nu numai ca soţie şi colaboratoare, dar ca parteneră de suferinţă în timpul dramei fasciste din Ge
