Cuvintele, adunate armonios în pagină, coboară în suflete, (re)construind aici un întreg oraş! Prin forţa amintirii, Craiova veche reînvie, trăieşte, contemporană cu Craiova mileniului 3! În materialul „Imagini din veacul trecut“, apărut în 16 ianuarie în GdS, se reconstruia (doar un detaliu din) Craiova începutului de veac 18. E mult, e puţin de-atunci? Depinde la ce raportăm acest timp. Oricum, timpul este constanta, noi suntem cei care trecem...
Din această perspectivă, a timpului fără... timpuri, prezent, trecut, viitor, pornind de la aşezarea antică Pelendava şi până azi, trecutul istoric al urbei trebuie să fie contemporan deopotrivă cu prezentul şi (fi-va, sperăm) cu viitorul. Este o datorie de conştiinţă şi de suflet, o datorie faţă de trecut, prezent şi viitor, pentru noi, prezenţii clipei, de a construi-reconstrui- restaura-conserva trecutul, în acelaşi timp cu proiecţiile, construcţiile viitorului.
Păstrăm cu toţii amintiri despre „cel mai frumos oraş din lume“, reconstruind în spirit, ori de câte ori ne este dor, adică mereu, Craiova naşterii, copilăriei, maturităţii noastre, cu tot ce au însemnat şi înseamnă părinţii iubiţi, oameni dragi, prieteni (şi neprieteni), anonimi, case cu poveşti istorice, case cu locatari anonimi, cu poveştile lor, unele triste, altele frumoase, străzi cu parfum de tei, ori purtând încă „amprenta“ paşilor vreunui literat sau om de ştiinţă ivit de pământul şi bucata de cer binecuvântate de Dumnezeu cu numele de Oltenia.
Craiova mileniului 3 trebuie să se înnoiască mereu, cu vechea, străvechea Craiovă! Părerea mea. Dar, pentru ca oraşul să rămână viu, la toate timpurile, conjugările şi diatezele (chiar şi antitezele!), pe lângă „patrimoniul“ personal, bine conservat în suflete de fiecare, pe lângă cuvintele scrise, adunate în tomuri, peste care se poate aşterne colbul uitării, nepăsării, ignoranţei, ESTE NEVOIE DE
