Românii ar trebui obligaţi la o justificare mai strictă a veniturilor şi avuţiilor. Ideea asta poate suna a comunism rezidual, însă dacă aruncăm o privire peste două dealuri şi un ocean, la vecinii americani, constatăm că pe la ei fiscul ia la puricat averile nejustificate. Evident, în unele cazuri, un asemenea demers nu ar rezolva mare lucru. Fiecare escroc o fi având o mătuşă Tamara de băgat la înaintare. Totuşi, ar fi şi ăsta un mic leac pentru curiozitatea populară, în special în privinţa palatelor ţigăneşti. Întâmplarea face să fie palate tigăneşti. Nu o spunem peiorativ, ci mai degrabă folosim un limbaj statistic. Puteau fi la fel de bine româneşti, ruseşti, turceşti, sau ale oricui înalţă kitsch-ul la rang de stare de spirit. Când scriam textul de mai sus, mă aflam după o zi de plimbări prin localităţile din Banat. Fotografiasem zeci de palate răsărite, parcă peste noapte, lângă cocioabe din chirpici. Mă miram la vremea respectivă de mecanismele care au putut finanţa astfel de monstruozităţi arhitectonice. Dacă atunci eram preocupat mai mult de aspectul financiar, de data asta atenţia mi s-a îndreptat în special asupra psihologicului implicat într-o chestiune care se încadrează tot la capitolul pompos şi inutil. Nu trebuie să fii specialist în psihologia popoarelor ca să observi înclinaţia românilor spre ostentativ. Evident, cutuma e prezentă într-un spaţiu mental mult mai extins, însă ne limităm la a vorbi despre noi înşine. Dacă s-a întâmplat să credem că doar indivizii lipsiţi de educaţie (cu sau fără Maybach) se pricep să ilustreze proverbul “în afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul”, ei bine ne-am înşelat. Şi luăm doar exemplul edililor capitalei. Edili care, în ultimul an, s-au întrecut care mai de care în a “vopsi peste rugină” şi a face din Bucureşti un oraş mai frumos. Străzile sunt aglomerate şi pline de gropi? Nicio problemă! Cumpărăm nişte păsă