Adepţii culturii bio
De unde vine cultura bio? Din dorinţa de a mînca mai sănătos, spunem şi noi în rînd cu susţinătorii şi practicanţii acesteia. Un „ceva“ greu de definit care a existat mereu, nu s-a inventat de curînd. Faptul că există o piaţă pentru aşa ceva este rezultatul presiunii consumatorilor asupra marilor lanţuri alimentare, care nu ar fi propus niciodată produse bio ca alternativă la hrana industrială. Este adevărat, scandaluri de genul „vacii nebune“, al puiului cu dioxină sau a laptelui chinezesc forjat cu melamină au avut un cuvînt greu de spus în preferinţele consumatorilor. Primele produse bio apărute pe piaţa franceză datează de acum 15-18 ani, dar marele boom s-a produs în urmă cu 4-5 ani. Progresia, în termeni de vînzare, a fost fulgurantă, nimeni nu se aştepta la aşa ceva.
Manger bio nu este o religie pentru noi, ci mai degrabă o stare de spirit, o atitudine pozitivă, de trezire în faţa pericolului alimentar în care ne găsim cu toţii. Trebuie să mai reţineţi faptul că adepţii bio nu trebuie confundaţi cu verzii ecologişti, dimensiunea politic militantă a acestora fiind mult mai pregnantă. Prea puţine persoane din Occident se hrănesc bio. Motivele: dificultatea de a-ţi schimba obiceiurile alimentare, preţul mai ridicat al acestor produse (cu 10-15%), imaginea „bobo“ a acestor produse, apanajul noilor burghezi urbani.
Viitorul culturii bio? Sîntem mai degrabă reticenţi, din mai multe motive. Canada, de exemplu, nu mai poate produce bio sută la sută pentru anumite produse, cum ar fi de pildă soia, colza şi porumbul, deoarece cîmpurile sînt deja contaminate temeinic cu „gene călătoare“, parazite. Situaţia se complică prin utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra OMG-urilor, de către marile multinaţionale ale hranei. A se vedea celebrul de acum caz al unui cultivator independent de cereale din Canada vs Monsanto
