Liniştea şi pacea au domnit ultima dată cu adevărat în Haiti până în urmă cu 518 ani, mai exact, până pe 5 decembrie 1492. Atunci, Cristofor Columb a pus prima dată piciorul pe aceste meleaguri.
Până în 1492, în Haiti domneau liniştea şi pacea. În aer se simţea mirosul aromat al plantelor exotice, iar indienii arawak împreună cu soţiile şi copiii lor duceau o viaţă liniştită pe dealurile acoperite de palmieri, ocupându-şi timpul cu cultivarea porumbului şi a cartofilor dulci. Apoi, în ziua Sfântului Nicolae, a sosit Columb şi cu el s-a deschis practic „cutia Pandorei“. Au urmat 518 ani de coşmar, în care genocidurile, revoltele sclavilor, despoţii corupţi sau catastrofele naturale au fost la ordinea zilei. Chiar dacă în jurnalul său, Columb nota „că ochiul uman nu a văzut niciodată ceva mai frumos“, odată cu sosirea lui, Haiti s-a transformat în cea mai nenorocită ţară de pe faţa pământului.
Iar tragedia haitienilor nu se opreşte aici. Pe 12 ianuarie 2009, micul stat insular a fost zguduit de unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istorie, în urma căruia şi-au pierdut viaţa zeci de mii de oameni.
Un loc incomparabil
În urmă cu câţiva ani, turiştii erau atraşi spre statul sud-american cu un slogan care se mulează perfect pe istoria acestei ţări. „Haiti – it’s like nowhere else“ sau „Haiti - aici e ca nicăieri altundeva“. Sloganul este perfect adevărat, din păcate însă, din toate punctele de vedere. Haiti este un fel de Africă a Caraibilor, cu descendenţi ai sclavilor, care fac tot posibilul să supravieţuiască. Indiferent cu ce preţ. Din cauza sărăciei cumplite, criminalitatea a crescut excesiv, mai ales în capitala Port-au-Prince. Aici, crimele sunt la ordinea zile, doar în ultimii doi ani fiind ucişi peste 1.000 de oameni. Cu toate acestea, „ne iubim ţara. Am luptat pentru libertatea noastră“, spune Jean-Claude, un şo
