Principalii prezidenţiabili de astă toamnă, Traian Băsescu şi Mircea Geoană (de fapt, PD-L şi PSD), au declarat sumele cheltuite în campanie. Împreună, 6,6 milioane de euro, cam jumătate de fiecare, cum au fost şi voturile. Aşa o fi? Pe forumul redacţiei, un cititor observă cu umor că, probabil, trebuie scoasă virgula: nu 6,6, ci 66 de milioane de milioane. Dar şi această sumă ar fi sub cea reală. Potrivit declaraţiilor de avere, cei doi n-aveau bani nici cât să candideze ca primari de comună. Fondurile, provenite de la partide, dar mai ales din sponsorizări, sunt limitate de lege, de aceea nici nu sunt raportate integral. Cei doi s-au aflat şi-au bântuit electoral prin ţară aproape un an. Avantajat a fost Băsescu, care a folosit şi fondurile şi logistica Preşedinţiei, dar şi ale multor autorităţi locale, care i-au organizat nenumărate băi de mulţime. Parlamentarii, miniştrii, secretarii de stat s-au fâţâit şi ei prin judeţe, tot pe cheltuială publică. August Hagiu, şeful Federaţiei Transportatorilor, a dezvăluit deunăzi că aceştia au cheltuit, sub presiuni sau promisiuni politice, zeci şi sute de mii de euro, facilitând inclusiv turismul electoral.
Ţara a fost tapetată cu afişe, bennere, fotografii, s-a dat mită (geci, alimente), au zburat elicoptere, au circulat coloane de maşini, o circăraie întreagă şi costisitoare. Asigurate de firme care sperau ca, după alegeri, să-şi recupereze (licitaţii cu dedicaţie, încredinţări directe de contracte cu statul) cu vârf şi îndesat investiţia. Sponsorii lui Băsescu au şanse, chiar certitudini, cei ai perdantului - nu, iar asta-l va costa şi funcţia în partid.
Acest gen de potlogărie electorală e, dacă nu imposibil, oricum ţinut sub control de autorităţile statului, în ţările civilizate. Acolo există şi funcţionează Autoritatea Electorală, Curtea de Conturi, Fiscul. Există şi la noi. Doar există.
