Anii petrecuţi de copii la grădiniţă sunt foarte valoroşi din punct de vedere al dezvoltării lor sociale. Putem spune la fel despre anii petrecuţi la creşă?

Până la doi ani, mamele pot alege să stea acasă şi să aibă grijă de bebeluşii lor. „Ce mamă care are de ales îşi dă copilul pe mâna altora?", se întreabă Irina, 25 de ani, viitoare mămică. „E ca şi cum ţi-ai lua o maşină nouă şi ai da-o altuia să aibă grijă de ea!"

Alegerea nu e atât de simplă pentru toate femeile. Unele se tem că în felul acesta îşi vor rata cariera. Altele pur şi simplu nu îşi permit să trăiască din indemnizaţia pentru îngrijirea copilului. Uneori, situaţiile de viaţă pot fi cumplit de complicate.

Citeşte şi: Constanţa: 400 de cereri pentru 200 de locuri în creşele din Tulcea

„Sunt divorţată şi am un băieţel de doi ani şi două luni. Îl cresc cu ajutorul părinţilor mei, slavă Domnului. Dar ei sunt la pensie şi au probleme de sănătate, iar eu muncesc mult şi sunt şi la o a doua facultate", scrie o tânără pe un forum pentru mămici. Pentru ea şi cele ca ea, soluţia este creşa, o instituţie veche cu reputaţia zdruncinată de diverse scandaluri care au ca temă neglijenţa sau abuzul.

Teama de boli

Întrucât viaţa marii majorităţi a românilor continuă să fie marcată de insecuritate economică, creşa e din nou la mare căutare. S-ar putea spune că e mai mult o soluţie de criză - alternativa ieftină la bonă - decât o modă. Poate că instituţiile de stat au câştigat mult în profesionalism pentru a atinge norma europeană sau pentru a face faţă celor private, însă grijile mămicilor au rămas, în mare, aceleaşi.

„Pe prima fetiţă am dus-o la creşă de la un an şi opt luni şi se îmbolnăvea foarte des, iar acum, când are 13 ani, îmi spune că îşi aminteşte că stătea într-un pătuţ metalic şi încerca să fugă, dar nu o lăsau şi avea sentimentul că o părăsim acolo", scrie o altă mam