In afara ambitiei si a unui oportunism devastator, nimic nu-l predestina pe Mircea Geoana unei cariere in jungla politicii romanesti.

Oportunismul i-a adus faima. In 1996, ambasador la Washington, dornic sa ramana in post si fericit ca "am scapat de stafiile trecutului comunist", il felicita in scris pe Emil Constantinescu pentru victoria asupra lui Iliescu, pe care il numea "cancerul democratiei romanesti". Impartial ca tot romanul, a devenit social-democrat in partidul condus de "stafia comunista", manat de ambitia care-l macina. O vreme a si reusit. Esecul lui Adrian Nastase la alegerile pentru presedintie din 2004 l-a propulsat ca presedinte al PSD. A fost o solutie de compromis pentru a evita revenirea in fruntea partidului a stafiei comuniste Ion Iliescu sau a arogantului Adrian Nastase. Insa era clar ca acum omul purta o palarie prea mare. In materie de social-democratie nu depasea nivelul unui activist comunist raional. Si nici reformarea unui partid corupt, macinat de interese centrifuge, nu i-a reusit. Ba chiar s-a adaptat si s-a lasat filmat luand "bani cu aroma de mita". Problema lui Mircea Geoana, identificata de Andrei Plesu, este ca pare inteligent! Mai proletar, Ion Iliescu i-a spus "prostanac". Si asa i-a ramas numele. Si-a atins culmea incompetentei cand s-a lasat desemnat candidat la ultimele alegeri prezidentiale. A avut sprijinul oligarhiei mediatice si financiare, dar a si esuat lamentabil. Culmea ridicolului, s-a vazut castigator inainte de rezultatele finale, a topait la televizor, multumind in dreapta si-n stanga, inclusiv sotiei. S-a culcat presedinte, alaturi de viitoarea prima doamna a tarii, si s-a trezit civil, langa nevasta. Prima doamna era in alt pat. Explicatia esecului data de Viorel Hrebenciuc, seful campaniei lui Mircea Geoana, tinea de paranormal si a starnit rasul. Traian Basescu a castigat pentru ca a fost protejat