Originar din Leeds, Jonny munceşte din luna septembrie la un centru social din Micro 7, unul dintre cele mai sărace cartiere din municipiul Hunedoara.
Două lucruri l-au impresionat pe Jonny, prima oară când a sosit în România: sărăcia oamenilor şi căldura lor. Deşi ar fi putut să înceapă o carieră în Marea Britanie, englezul a ales să lucreze fără a fi plătit la centrul de zi „Betleem” din Hunedoara.
Dacă îl întrebi despre primele impresii în România, îşi caută cuvintele pentru a nu spune ceva nepotrivit. Mărturiseşte că nu dificultatea limbii române îi face grea încercarea de a exprima discrepanţa între aşteptările pe care le avea despre România şi realitate.
Spune că în engleză i-ar fi la fel de greu să vorbească despre asta. Şi tot aşa stă în cumpănă când e să spună de ce a vrut să lucreze gratuit, timp de un an, pentru copiii din judeţ.
De la Leeds, la Hunedoara
„M-am îndrăgostit de oamenii aceştia”, a mărturisit englezul. „Fusesem aici prima oară cu ocazia Paştelui din 2008, împreună cu fratele meu din Glasgow, când am muncit voluntar într-o tabără pentru persoane cu autism. Apoi, în acelaşi an, am lucrat două luni la Vărmaga, în tabăra de copii. A fost extraordinar. Atunci am realizat cât de săraci sunt oamenii şi am vrut să fac voluntariat, însă până vara trecută, când mi-am terminat studiile, ajunsesem să mă răzgândesc şi nu prea mai doream să mă întorc”, a spus Jonny.
Englezului îi era dor de oamenii pe care îi cunoscuse în România, aşa că, după ce a absolvit facultatea, tot a dat o fugă pentru trei săptămâni, din Leeds tocmai până la Hunedoara. Atunci şi-a dat seama că asta era ceea ce trebuia să facă. S-a întors în septembrie 2009 şi n-a mai plecat acasă decât de Crăciun, doar pentru câteva zile. Susţine că limba română i-a dat ceva de furcă, deşi în numai câteva luni a ajuns să se exprime fluent, fă
