Artiştii de la Teatrul „Vasile Alecsandri“ folosesc des anumite obiecte de care sunt fascinaţi în viaţa de zi cu zi. Umbrelele, perucile, valizele, hamurile şi leagănele sunt doar câteva dintre accesoriile care au o semnificaţie aparte pentru regizorii de la Naţional.

Irina Popescu Boieru apelează la hamuri şi leagăne pentru a reda ideea de zbor, care apare de multe ori în spectacolele sale. Pentru a-i face pe actori să zboare, Irina Popescu Boieru a folosit în ultimii ani, pe scena teatrului din Bârlad, chingi care-i ridicau pe actori în aer.

„De când Teatrul Naţional din Iaşi este în construcţie nu mai am spaţiul fizic să pot întinde corzile care să-i plimbe pe actori la înălţime“, adaugă regizoarea.

Valizele care redau călătoriile în timp

Ieşeanul Ion Sapdaru aduce în prim plan, de câte ori are ocazia, valize şi umbrele, care în mâinile actorilor capătă puteri magice: îi fac pe protagonişti să călătorească în timp sau îi transpun în civilizaţii străvechi.

„Valizele, umbrelele sunt obiecte de recuzită pe care le folosesc des în spectacolele mele fiindcă actorilor le este mai uşor să transmită ceva atunci când au în mâini obiecte. Şi în viaţa de zi cu zi, foarte rar avem mâinile libere, mereu purtăm ceva cu noi. Îmi plac foarte mult femeile care poartă o umbrelă în ploaie, mi se par mai feminine astfel“, explică Ion Sapdaru.

Fascinat de peruci

Ovidiu Lazăr are o slăbiciune pentru peruci. „Sunt legat de peruci din copilărie, când am fost marcat de o piesă în care juca Ion Lucian. La final, actorul şi-a scos peruca şi a făcut o plecăciune în faţa spectatorilor. M-am simţit atunci revoltat fiindcă personajul pe care-l urmărisem nu era cel care credeam eu că este, mă simţeam păcălit. De aceea zboară peruci deseori în spectacolele mele. Totuşi, mă forţez să uit în piesele mele despre aceste mici