Televizoarele cu imagine tridimensională ne vor împărţi în privitori pasivi şi activi. Oamenii de televiziune spun că 3D este cea mai mare revoluţie din industria televiziunii de la apariţia ecranelor în culori încoace. Milioane de oameni vor reînvăţa cum să privească la TV.
Atunci când filmul „Jaws 3" ( Fălci, partea a III-a) a apărut în 3D în 1983, oamenii erau mai înfricoşaţi de intriga lui şi mai atenţi la efectele speciale de proastă calitate decât la vederea rechinului alb care-şi scotea fălcile în afara ecranului. După acest film, genul 3D dădea semne să fi murit chiar înainte de a cunoaşte succesul.
Recent, o echipă de cercetători a reuşit să dezvolte o versiune cu totul nouă a imaginii 3D în era digitală. Principiul de bază rămâne acelaşi: filmezi un lucru din două unghiuri diferite şi apoi îmbini cele două imagini în aşa fel încât să creezi senzaţia de profunzime.
În sediul televiziunii Sky, situat în vestul Londrei, jurnaliştii de la „The Daily Mail" au urmărit o filmare realizată pentru 3D. Cercetătorii aflaţi la faţa locului au experimentat fiecare imagine de la o scenă de box până la una de balet, cu ajutorul unei noi camere video echipată cu două lentile şi mânuită de un singur cameraman. Fără ochelarii speciali, privitorul unui ecran pe care rulează imagini 3D nu poate observa decât o imagine difuză.
Odată ce ochelarii sunt aşezaţi pe nas, privitorul trăieşte o tulburătoare senzaţie de adâncime. Ca şi cum ai privi un joc pe calculator, iar personajele ar deveni dintr-odată reale. Unele filmări nu se pretează însă tehnologiei 3D. Mai ales dacă subiectul necesită multă alergătură sau dacă afară plouă.
Noile camere „stereo" de filmat sunt mult mai grele decât cele cu care operează în prezent cameramanii. Iar dacă o picătură de ploaie ajunge pe una dintre lentilele aparatului, iar cealaltă rămâne uscată, rezultatul va fi o ima
