Radacinile desprinse din pamant care plutesc pe apa trec pentru cei mai multi dintre noi neobservate. Unii le considera deseuri, altii le privesc ca pe o imagine artistica si le fotografiaza, dar nimeni nu se indupleca sa traga bucata de lemn afara din rau. Pentru un sculptor insa, acestea pot lua orice forma si pot fi cel mai bun material de lucru.
Dumitru Petrescu din Podari are 61 de ani, trei copii, nepoti si o casa frumoasa. Ce il deosebeste pe nea Mitica de alti pensionari este faptul ca el vede o opera de arta in orice obiect, de la crapaturile asfaltului pana la forma norilor, si ca incearca apoi s-o modeleze pana cand si ceilalti reusesc sa vada acelasi lucru.
Primul contact cu arta i l-a facut chiar tatal sau, care i-a construit in copilarie un car cu boi, din lemn, in miniatura. Nea Mitica se considera norocos ca a mostenit talentul tatalui pentru ca, spune el, i-a fost de mult ajutor in a-si creste cei trei copii. Intodeauna a lucrat peste program pentru a mai castiga un ban in plus. A facut portrete pe sticla si a imbracat sticle in diverse materiale.
Dar cum arta nu este batuta in cuie, nea Mitica s-a gandit ca poate si sculpta. L-a mobilizat cel mai mult un profesor care sculpta in lemn, pe plaja. Cand s-a intors acasa, a luat cateva bucati de lemn care pluteau pe Jiu si a modelat primele forme. Cele mai multe incercari le-a facut la serviciu, pe creta, si incet, incet a ajuns sa construiasca aproape tot ce si-a imaginat. A facut pana si Turnul Eiffel, la mare cautare in vremea aceea, din placaj.
Sculptorul din Podari crede ca talentul este innascut, dar ca nu ar strica un ajutor de specialitate. De aceea si-ar fi dorit mult sa termine Scoala Populara de Arta, insa nu a reusit pentru ca n-a avut suficienti bani sa achite taxele, prioritara fiind familia. El este cel mai mare critic al operelor sale si con
