Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un alt fel de roman, în premieră. Alt fel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă...
Vântul aproape că ridica străchinile cu mâncare de pe mese. Era o învălmăşeală de nedescris.
- Bă, boule, ce te împingi aşa!
- Uite-te pe unde calci, vaco!
Şi mai era şi vaierul care se năpustea fără contenire din clopotniţă. Omul trimis de preotul agricol ca să vadă ce se întâmplă a constatat. A trebuit să se lupte cu vântul, fiindcă el zgândărea clopotele. Până la urmă acestea au tăcut.
Zece sau cincisprezece mii de guri s-au pus pe înfulecat. S-au dus în burţile oamenilor, odată cu sarmalele, şi crucile făcute în aer de slujitorii bisericii.
Era marea poftă de tot ce e sfânt a ortodocşilor. Ar fi avut motive să moară de invidie francezul dacă se afla acolo. Dar nu venise. Nu-l invitase nimeni, ce-i drept, deşi el, în ciuda incidentului de peste vară, donase, din proprie iniţiativă, cinci tone de făină care luaseră drumul brutăriei lui Ghionoaie, de unde porniseră spre locul evenimentului, duminică, înainte de revărsatul zorilor, zece mii de pâini şi tot atâtea prescuri.
De vin se ocupase doctoriţa Cărămidă. Crama de la Mavrodin se privatizase. Proprietarul ei nu putea totuşi să trateze cu refuz direcţia agricolă, cu atât mai mult cu cât aceasta se făcuse că nu observă că pivniţa e plină ochi cu butoaie, iar butoaiele sunt pline cu vin şi preţul vinului depăşeşte de câteva ori preţul plătit de cumpărător.
Vântul se înteţise. În locul măzărichei se pornise ninsoarea. Z
