…la ce bun sa-ti sarbatoresti ziua de nastere, bunaoara? Ce s-a intamplat atat de extraordinar in ziua aceea pentru a justifica o aniversare? Pamantul n-a stat in loc, oamenii au continuat sa se nasca si sa moara, existenta ta n-a schimbat soarta omenirii, etc. Si cand s-o sarbatoresti? Dupa ce ora? Daca esti in USA sau in Australia, te ghidezi dupa ora de-acasa, sau dupa ora locala? Dar nu sunt si orele si zilele si calendarele astea doar niste conventii? La ce bun sa sarbatoresti Anul Nou – o conventie – sau Craciunul (o alta conventie, nimeni nu stie, de fapt, cand s-a nascut Iisus, oamenii incercau cumva sa deturneze o sarbatoare pagana, ortodocsii pe stil vechi il serbeaza pe 6 ianuarie, s.a.m.d.). De Pastele pe care fiecare il serbeaza aparent cand il duce capul (exagerez, de buna seama, dar ati prins ideea), nici nu mai vorbesc. Revolutia din Decembrie ‘89? Cand s-o sarbatorim? Cand s-o aniversam? In 16 decembrie, in 18, in 21? Si ce sa serbam? Ca ne-au “furat-o” comunistii? (Precizare: Nu cred in aceasta teorie – nimeni nu le-a putut fura nimic celor care, de buna credinta, au iesit atunci in strada; nici macar Ion Iliescu.) Si asa mai departe.
Orice sarbatoare, luata la bani marunti, se dovedeste a fi o iluzie. Daca la mijloc nu e minciuna, atunci e macar o dezamagire (daca nu mai multe) sau o serie de intamplari aparent fara nici o noima. 24 ianuarie, 1859 – Unirea “mica”. Dupa tratatul de pace încheiat la Paris la 18 / 30 martie 1856, Principatele Române intrau sub garantia colectivã a Puterilor semnatare. Turcia (da, da, Turcia trebuia sa se organizeze convocarea unor Divanuri Ad-Hoc in cele doua Principate (observati, rogu-va, ironia: Turcia organizeaza consilii “spontane”).
Cererile Adunãrilor mai mult sau mai putin Ad-Hoc, cuprinse într-un raport al Consiliilor Puterilor Europene, au fost înaintate reprezentantilor puterilor garante la
