O chestie simplă. În luna asta în care a nins destul de mult, am observat un fenomen interesant. Firmele de salubritate (sau primariile?) scot oamenii la curăţat de gheaţă şi de zăpadă staţiile de autobuz.
Am văzut multe echipe prin staţii spărgînd gheaţa, aranjînd nămeţii cît să mai poată coborî cineva. E foarte bine, nu?
Am mai văzut însă şi că aceste echipe sînt alcătuite exclusiv din femei. Din cînd în cînd mai apare cîte un bărbat “coordonator”. Dar femeile fac munca cea mai grea.
Eu mi-am dat sufletul mutînd un pumn de zăpadă de pe (lîngă) maşină într-o grădină alăturată. Să cureţi o staţie de autobuz e cu totul altă poveste.
Nu numesc asta discriminare pentru că e mai mult. E oglinda perfectă a muncii haotice în care cel mai slab ajunge pînă la urmă să facă munca cea mai grea.
O chestie simplă. În luna asta în care a nins destul de mult, am observat un fenomen interesant. Firmele de salubritate (sau primariile?) scot oamenii la curăţat de gheaţă şi de zăpadă staţiile de autobuz.
Am văzut multe echipe prin staţii spărgînd gheaţa, aranjînd nămeţii cît să mai poată coborî cineva. E foarte bine, nu?
Am mai văzut însă şi că aceste echipe sînt alcătuite exclusiv din femei. Din cînd în cînd mai apare cîte un bărbat “coordonator”. Dar femeile fac munca cea mai grea.
Eu mi-am dat sufletul mutînd un pumn de zăpadă de pe (lîngă) maşină într-o grădină alăturată. Să cureţi o staţie de autobuz e cu totul altă poveste.
Nu numesc asta discriminare pentru că e mai mult. E oglinda perfectă a muncii haotice în care cel mai slab ajunge pînă la urmă să facă munca cea mai grea.
