Nu cred nici în ruptul capului că pe Mircea Geoană îl susţin 39 de filiale judeţene ale PSD, cum a declarat unul dintre apropiaţii lui. Dar nu cred nici că Geoană şi-a pierdut cea mai mare parte din susţinerea în partid, cum afirmă adversarii lui. N-am informaţii amănunţite din interiorul acestui partid, ci am pus cap la cap declaraţiile publice ale celor care contează în lupta pentru şefie şi ale susţinătorilor lor şi nişte observaţii ale unora dintre membrii PSD pe care îi cunosc, unii cu funcţii, alţii fără.

Graba lui Geoană de a organiza marea răfuială din partid, cu tot cu alegerea preşedintelui, vine mai degrabă din temerea cuiva care nu e sigur de numărul susţinătorilor săi şi care se teme să nu-i piardă şi pe cei pe care îi mai are, nu din dorinţa de a limpezi cît mai repede apele în partid.

Dorinţa adversarilor lui, ca alegerile din PSD să nu fie făcute peste noapte, denotă şi ea o certă nesiguranţă. Mitrea îl acuză pe Geoană că vrea să falsifice alegerile, Năstase şi Iliescu vorbesc despre organizarea unor dezbateri în partid, iar pînă mai ieri indecisul Diaconescu a anunţat că va candida la preşedinţia partidului de teamă că alegerile ar putea avea loc înainte ca pesediştii să aibă timp să rumege avantajele candidaturii sale.

De ce nu l-ar mai vrea filialele pe Geoană? Nu neapărat din cauza flăcării violete, cum susţin unii. Motivul de căpătîi ar fi că realegerea lui ca preşedinte al partidului ar însemna că patru ani de aici încolo PSD-ul nu mai are nici o şansă de a mai fi cooptat la guvernare sau, măcar, de a-şi face ochi de cumătru cu actuala Putere.

De ce îl mai vor pe Geoană anumiţi preşedinţi de filiale? Fiindcă se tem, ca Marian Vanghelie, că odată cu căderea lui Geoană, s-ar putea alege praful şi de ei.

Dacă însă şefii filialelor din ţară vor fi convinşi să nu le fie frică de susţinerea de la centru a unor tentative