Tanasescu vrea cu Mitrea, care la o adica vrea cu Diaconescu, Rus vrea cu Diaconescu, dar la o adica ar inclina spre Nastase, care e mai bun decat Mitrea, Vanghelie vrea cu Geoana, Iliescu vrea cu Nastase, Diaconescu ar vrea cu Mitrea, dar pana la urma voteaza cu el.
E greu insa de spus daca legile de compozitie din PSD se supun asociativitatii si comutativitatii, desi la prima vedere, e material din plin. Si sunt doar cateva firisoare din radacina pivotanta, fasciculata si ramuroasa in acelasi timp a PSD, care, insa, indiferent de adancime si amplitudine, n-are ceva esential: un trunchi.
Muschi in loc de programe
Batalia din PSD se duce la baioneta, fara viziune de ansamblu. Adica exista o oarecare dispunere pe camp a trupelor, insa - bun venit in Romania! - se discuta despre persoane, nu despre programe. Foarte rar, in aceste saptamani in care Mircea Geoana, cu toate ca esecul sau este rezultatul unui efort de echipa, nu si-a asumat barbateste pierderea alegerilor, am auzit vorbindu-se despre viitorul unui partid, nu al unei (unor) persoane. Singura raportare la viitor s-a redus la termeni ca "modernizare" si "refoma", insa n-a sintetizat nimeni coordonatele.
De unde trag o concluzie: intereseaza pe foarte putini. Cei putini sunt insa multi, caci reprezinta poporul tacut al PSD, si striga dupa identitate, insa se aboneaza la excludere. Asta de reforma!
Fara indoiala ca va veni momentul cand fiecare candidat isi va prezenta programul. Intrebarea e: are vreo importanta? Cum aduci la numitor comun interlopii partidului, combinagiii, pomanagiii, soptitorii, slugarnicii si oportunistii cu ganditorii, nefericitii, visatorii si alergatorii de cursa lunga in munca de edificare a unei identitati?
Cotidianul: musca si fugi
PSD n-are cum sa fie altfel decat Romania in ansamblul ei, dar exista o