Dupa pierderea alegerilor prezidentiale din 2004 de catre Adrian Nastase, PSD a mers din rau in mai rau. Desi atunci, in 2004, a castigat alegerile parlamentare, PSD a intrat in Opozitie "ajutat" si de Traian Basescu. Din acel moment, partidul aproape ca nu a mai contat in marile batalii politice.
Desi a fost mereu in coasta PD (mai apoi si -L), PSD a ramas un partid perdant, care s-a micsorat de la alegeri la alegeri. A pierdut sapte alegeri, a ratat constant Primaria Capitalei, a pierdut presedintia, alegerile locale, cele parlamentare, a stat in Opozitie aproape sase ani, iar atunci cand a nimerit la putere, in 2008, a cazut intr-o cursa intinsa de Traian Basescu - perfecta pentru ca acesta sa isi asigure, pana la urma, in ciuda tuturor calculelor si probabilitatilor, si cel de-al doilea mandat la Cotroceni.
Decaderea continua, constanta si sigura pe care PSD a inregistrat-o din 2004 incoace are la baza si dedicatia cu care Basescu s-a ocupat de acest partid si l-a demonizat, de fiecare data cand a avut interesul (adica, mai tot timpul).
In ciuda infrangerilor pe care le-au adunat in palmares, in ciuda anilor de pribegie prin Opozitie, mandate dupa mandate, asupra PSD insa s-a abatut un val de antipatie, de ura aproape, tot mai mare, oarecum invers proportionala cu scaderea partidului in sondaje si pe piata voturilor. Cu alte cuvinte, desi nu au mai condus, desi au pierdut alegeri si voturi, PSD nu a atras simpatia nimanui din Opozitie, ci si-a provocat mereu o scadere si mai puternica.
O lege nescrisa a politicii (poate de aia a ramas si nescrisa) spune ca, in Opozitie, orice partid creste si se intareste. Nu intotdeauna insa si, mai ales, nu in Romania - unde accesul la functii si la conducta cu bani iti asigura continuitatea castigarii puterii, chiar daca nu ai facut mai nimic cat timp ai guvernat.
Exi
