România se confruntă cu marea, dramatica problemă a sacrificării interesului public în favoarea interesului individual.

Mobilizării concetăţenilor săi împotriva tendinţelor expansioniste ale Macedoniei marele orator şi om politic Demostene îi consacră discursurile rămase în istorie sub denumirea de „Filipice", dar şi cele păstrate sub titlul de „Olintice", după numele oraşului cucerit de Filip al II-lea. Veritabile îndemnuri la mobilizare în vederea războiului, discursurile lui Demostene sunt însă şi severe rechizitorii la adresa slăbiciunilor care marcau deja Atena vremii sale.

Alături de erodarea a ceea ce am numi azi conştiinţă civică, de măcinarea dramatică prin lupte interne, Demostene atacă şi - dacă nu mai ales - o slăbiciune nouă pentru Cetatea Ateniană, tipică însă perioadei de decădere a moravurilor: prioritatea acordată averii individuale în detrimentul averii publice.

Principalii acuzaţi sunt politicienii vremii sale: „Odinioară, oamenii de stat dădeau dovadă de atâta simplitate în viaţa lor particulară, moravurile lor se potriveau atât de mult cu firea cetăţii noastre încât şi astăzi aceia dintre voi care cunosc casa lui Aristide sau a lui Miltiade sau a celorlalţi cetăţeni iluştri din vremea aceea pot vedea că ea nu arată mai bine decât casele vecine. Şi asta fiindcă ei nu-şi puneau în gând să se îmbogăţească ocupându-se de treburile publice.

Cinstiţi faţă de greci, pioşi faţă de zei, respectând egalitatea în cetate, ei ne-au adus o mare bunăstare, cum era şi de aşteptat. Astăzi, o să-mi spuneţi, treburile noastre nu stau prea bine, dar pentru oraş măcar s-a făcut mult. Adevărat? Şi ce anume s-ar putea cita? Că reparăm meterezele zidurilor? Că refacem străzile şi fântânile? Nişte minciuni... Priviţi-i însă pe oamenii care duc această politică: au ajuns, unii de la sărăcie la bogăţie, alţii, de la o existenţă obscură la onoruri.Câţ