EXPERIENŢĂ. O bucureşteancă a fost declarată moartă, dar după câteva zeci de minute a reuşit să revină printre cei vii.
Acum şapte ani, pe 29 decembrie, Ana Nistor, o bucureşteancă în vârstă de 40 de ani, a trecut prin moarte clinică. Femeia era însărcinată în opt luni. Era programată să nască prin cezariană, la un spital din Capitală, abia peste o lună. Femeia a plecat în Moldova, locul unde s-a născut, pentru a petrece Sărbătorile alături de familie.
Acolo i-a venit sorocul. A ajuns la spital la două noaptea, iar la trei fără un sfert a intrat în operaţie. De aici, lucrurile au luat o traiectorie neaşteptată: „Îmi amintesc masa de operaţie, anestezia. După aceea, sunt «trăirile», pe care mi le-am amintit treptat. Când m-am trezit, nu mi le mai aminteam. Medicii erau foarte speriaţi şi m-au întrebat dacă am probleme cu inima”.
În tinereţe, a suferit două preinfarcte, însă, fiind foarte preocupată de viaţa copilului, a uitat să le spună medicilor despre problemele de sănătate.
Dincolo de graniţele vieţii
Ana îşi aminteşte cum se cufunda în ceva foarte apăsător, într-o negură, iar ceva o trăgea în jos. Simţea o durere imensă, era ca o desprindere de ceva: „Apoi, dintr-odată, o forţă mă trăgea în sus, spre lumină. Pluteam. Când m-am uitat în jos, am văzut un corp pe masă. Nu mi-am dat seama că este al meu”.
Femeia spune că a văzut medicii cum resuscitau acel corp, dar ea îşi urma în continuare drumul. La un moment dat, s-a auzit un ţipăt de copil: „Mergând un pic mai sus, mi-am dat seama că ţipătul ar putea fi al copilului meu. Atunci mi-am adus aminte că am venit în acel spital să nasc, dar credeam că acel ţipăt nu poate fi al copilului meu deoarece el este mort. Uitându-mă în jos, mi-am recunoscut acel corp, mi-am dat seama că este al meu. Cu cât mergeam mai sus, mă simţeam din ce în ce mai