“Curvă sau mecanic dacă eşti, aici, în Irlanda, nu mori de foame. Ca şi prostituatele, «doctorii de maşini» au la fel de mulţi clienţi. E coadă la uşa lor. În 11 ani, doar patru zile am stat fără să am de lucru”, ne spune Marcel Iosif Moldovan (35 de ani), un român plecat de acasă de mai bine de un deceniu.
Păşind printre amintirile lăsate în oraşul natal, Târgu Mureş, unde îl aşteaptă Mirela (35 de ani) şi fiul lor, Alexandru (14 ani), “Jaga”, cum îi spun prietenii, îşi dă seama că întâlnirea cu o viaţă mai bună l-a costat enorm. “E mai greu decât îşi imaginează cineva. M-am rupt de părinţi, de nevastă, de copil... Dacă îmi mergea bine cu firma pe care am vrut să o pun pe picioare, nu mai plecam hai-hui prin Europa...”, îşi varsă amarul “Jaga”.
«Am făcut bani frumoşi aici»
Pe românul aciuat de 11 ani în Bray, orăşelul de la periferia Dublinului ce se hrăneşte cu mult fotbal şi mult mai multă bere neagră irlandeză, lumina fiecărei dimineţi îl găseşte în “lupta” cu maşinile. “Stau pe sub maşini chiar şi 16 ore pe zi. Dar nu mă plâng. Am făcut bani frumoşi aici, pe care acasă nu îi adunam nici în două vieţi. Am câştigat şi 6.000 de euro pe lună. De 11 ani le repar maşinile irlandezilor. Acum, cu criza, e mai greu, dar banii tot vin. Aşa cum am spus, ca la curve...”, afirmă mecanicul. Românul care şi-a mutat viaţa în “grădina verde a Irlandei”, cum e supranumit Bray-ul, aşezare cu ceva mai mult de 25.000 de suflete, nu uită de unde a plecat: “Avem o ţară de milioane, dar ceva lipseste totuşi acolo...”.
