Într-un top personal al celor mai detestate personalități politice autohtone în ultimii 20 de ani, pe primele trei poziții i-aș plasa (în această ordine) pe Ion Iliescu, Adrian Năstase și Traian Băsescu.
Pentru viitor, Ion Iliescu rămâne o fantomă, dar iese din calcule, atât din cauza vârstei, cât și a prevederilor constituționale care îl blochează pentru un alt viitor mandat la Cotroceni. Motivele pentru care se află în fruntea listei nu mai are sens să le reiau.
De departe, Adrian Năstase a fost cel mai corupt (și coruptibil) premier român de după 1990 și doar presiunile UE care ne-a dorit integrați înainte de a fi pregătiți pentru asta au reușit să-l mai tempereze.
Marea dezamăgire poartă numele Băsescu, cel care, încercând să resusciteze varianta partidului unic a spart echilibrul din Alianța D.A., o construcție politică de care România ar mai fi avut nevoie măcar câțiva ani. Dar și Băsescu se află la al doilea mandat.
Astfel încât, oricât am scrâșni din dinți și ne-am enerva, la ora actuală Adrian Năstase este principalul candidat pentru viitoarele alegeri prezidențiale, nu în PSD, ci pentru fotoliul de la Cotroceni. Și, paradoxal sau nu, principalul lui agent electoral este Traian Băsescu.
În isteria provocată de gripa porcină și flacăra violet, semnificația alegerilor pentru Sectorul 1 al Capitalei a fost relativ minimalizată. Majoritatea comentariilor și analizelor s-au axat pe teribilismul clanului Prigoană și pe excentricitățile acestuia. Astfel, prea puțin a ieșit în evidență învingătorul, mai exact Radu Stroe. Și, totuși, nu interesează pe nimeni cine e politicianul care a adunat peste 70% din voturi? Ce a făcut Radu Stroe pentru a beneficia de o asemenea susținere populară? Cu ce s-a remarcat el în mod deosebit?
Ei bine, Radu Stroe nu e vreun Făt-Frumos din Lacrimă, coborât din înalturi pentru a face curățenie în politi
