Şi-a dorit să urmeze Facultatea de Filologie însă viaţa şi veniturile modeste ale părinţilor l-au trimis în tabăra oamenilor legii. Nu a renunţat niciodată la pasiunea de a scrie povestiri aproape... poliţiste şi uneori poezie, pe care acum, la pensie, ar vrea să le publice într-un volum.

Dacă nu ar fi fost insistenţa vecinilor, probabil acum ar fi fost gospodar la ţară, în Segarcea, Dolj.

Părinţii erau săraci şi îi meniseră meseria de tractorist. Învăţa foarte bine aşa că vecinii săi s-au ţinut de capul familiei să îl trimită la liceu. A ajuns la Liceul industrial CFR şi pe perioada celor cinci ani de internat a citit pe rupte.

Un alt drum în viaţă

La terminarea liceului a apărut o nouă răscruce în viaţa sa: profesorul de literatură a vrut să îl pregătească pentru Facultatea de Filologie însă, tot din lipsa banilor, a optat pentru Poliţie. La vremea aceea nu ştia ce îi va aduce viitorul, dar a îndeplinit cu plăcere misiunile care i-au fost încredinţate. „Trei ani am fost şef de cămin. Am participat la câteva acţiuni ale Poliţiei Transporturi, conduceam grupurile de elevi să treacă strada. Eu eram cel care ridica paleta aceea ca să oprească maşinile. Mi-a plăcut“, mărturiseşte zâmbind Adrian Nicola. A fost prima dată repartizat la Securitate, însă a refuzat. A candidat pentru admiterea în Poliţie pe puţinele locuri rezervate celor care nu erau membri de partid.

Un caz inedit

A reuşit să intre în Poliţie însă pasiunea pentru litere nu i-a dat pace. S-a format ca... miliţian şi scriitor în aceeaşi perioadă. În timpul anilor petrecuţi în şcoala de ofiţeri a editat revista umoristică Ghimpele, multiplicată la un copiator.

Timp de 29 de ani a activat în Poliţie, dar tot timpul îşi dorea să şi scrie şi a aşteptat momentul potrivit. „Pasiunea pentru scris exista de atunci însă nu am exersat-o“, îşi aminteşte Nicola. În tot acest int