Andreea Vass chiar se stie. De cate ori o cheama flacaii aia in platou, devin optimist. Apa care curge in cada e mai calda, nu ma mai raportez la chioscul de unde-mi cumpar popcorn, deci ma hranesc cu un macroindicator despre care pricep brusc ca-i un fel de macaroana.
Zorile se-arata grase si vesele, guvernul are solutii. Cum in Bucuresi pica mereu curentul cand temperaturile cad sub minus 10, o sa ne imparta niste pisici, ca ele vad noaptea. La mineri o sa le instaleze in loc de lampase niste mate, si uite-asa, ne inconjuram fara sa ne dam seama, de surogate, ajungem sa le indragim.
Si cum doamna Vass ne spune ca avem indicii aoleu, mama Leone - n-as putea sa reproduc altfel pasareasca consilierului de premier, simtesc numai ca zice bine, fara sa pot defalca, pentru ca n-am organ - atunci ma gandesc ca nici nu merit altceva, pentru ca nu gasesc in tot raul si un bine. In loc de indicatori macrostabilizatori, gasesc indicatori microstabilizatori. Si cand sunt pe punctul s-o iau razna, apare Andreea Vass.
Ma uit in portofel si vad ca bancnota de 10 lei s-a facut tot mai mica, parca e de jucarie. Banuti pentru copii, sa se joace cu ei. Mai mici, la misto. Dar nu-i niciun bai. Nu fumez microtigari, nu-mi fac microcartofi pai, ma uit ca boul in platou, unde doamna consilier remarca faptul ca si guvernul e mai mic, deci e ok, deci macrostabilizatori, deci macropisici, deci macrocartofi pai.
Ca avem doua Romanii. Una unde specialistii calculeaza bunastarea ce va veni, alta in care traim noi, teanc. Sa nu fiu prost inteles, Andreea Vass chiar e o persoana cu expertiza, nu de cunostintele domniei sale ma leg eu aci.
Dar cer sa mi se explice corespondentul deciziilor guvernului in viata mea personala. Ca la tampiti: prin masura x, patronii vor fi stimulati sa nu mai dea afara oameni, productia va ajunge pe y taraba.
